"Jimin, te rog, ia-ți pastilele!" Îl imploră mama sa disperată. Fusese sunată de conducerea spitalului, pentru că fiul ei renunța nu accepta nici un fel de tratament sau mâncare.
"De ce?" Întreabă acesta rece în timp ce se uită în gol.
"Pentru că îți fac bine!"
"Ba nu! Hoseok și Yoongi îmi fac bine!" Țipă Jimin și își astupă urechile.
"Cine sunt Yoongi și Hoseok și unde îi vezi?" Doamna Park chiar era speriată de starea fiului ei.
"Acolo." Spune Jimin și arată spre fereastră. "Sunt Soarele și Luna." Mama sa se uită în direcția în care fiul ei îi arătase și se albește imediat la față.
"Hoseok, am nevoie de tine, te rog!" Urlă acesta când vede că doamna Park a părăsit camera.
Aici sunt. Spune Hoseok cu un zâmbet larg, dar se întristează imediat când îl vede pe adolescent plângând.
Minnie, te rog, nu mai plânge. Sunt aici pentru tine. Îți promit că voi face toată durerea să dispară.
Jimin încearcă să-și țină lacrimile în frâu, pentru că nu voia să fie urât în fața lui Hoseok.
Park Jimin, nici n-ai idee cât de mulți o să regreți că nu ai ascultat-o pe mama ta.
CITEȘTI
the sun and the moon ||yoonminseok||
Fanfiction"Sunt atât de pur încât am putut să vă vad, dar oare merit strălucirea voastră?" yoonminseok A.U. #54 în fanfiction - 11.01.2019 #10 în proză scurtă - 19.01.2019:14.01.2019
