Jimin stătea la fereastra din camera sa. Se plictisise. Nimeni nu mai voia să vorbească cu el sau el cu ei.
Numai voia să mai primească ajutor de la cei din jurul său, pentru că știa că totul era în zadar.
Își așează capul greoi pe pervazul prăfuit. Începe să se uite la Lună și la stele. De mic copil nu mai putuse să vadă o priveliște minunată ca cea de acum din fața sa.
Se simțea singur, dar astrele cerești îi umpleau golul din inimă.
Era fermecat. Pentru prima dată era fericit pentru că este bolnav.
Își fixează privirea asupra Lunii. Avea o formă de semi-lună. Îi părea rău că nu o putea vedea în toată strălucirea sa.
Își lasă trupul să se rezeme de frama ferestrei. Își întoarce vedere și vede un omuleț cel îl privea. Problema era că acel omuleț se afla pe Lună.
Se freacă la ochi și se ciupește, crezând că își imaginează, dar totul era cât se poate de real.
Toată noaptea, Jimin și-a petrecut-o la geam privind Luna, iar pe acel omuleț cu pielea albă ca zăpada să-l studieze atent.
Park Jimin ești o adevărată comoară.
CITEȘTI
the sun and the moon ||yoonminseok||
Fanfiction"Sunt atât de pur încât am putut să vă vad, dar oare merit strălucirea voastră?" yoonminseok A.U. #54 în fanfiction - 11.01.2019 #10 în proză scurtă - 19.01.2019:14.01.2019
