Jimin nu putea din nou să doarmă. Un gând îl măcina până în adâncul sufletului.
De ce?
De ce i se întâmplau lui atâtea lucruri? Nu a greșit niciodată cu nimic.
Și perfecțiunea e o greșeală, Park Jimin! Îl mustră Yoongi, care era sătul să-l audă pe adolescent cu se plânge.
De ce? Întreabă Jimin.
De ce? Pentru că suntem prea păcătoși ca să nu greșim cu nimic. Așa ne e felul.
Yoongi, tu cum ai ajuns pe Lună?
Am considerat că Pământul nu-i de mine așa că am fugit pe Lună. Îmi place aici, mă simt ca...acasă. Îi răspunde Yoongi simplu, Jimin băgând de seamă că nu are chef de vorbă.
Adolescentul își lasă capul greu pe marginea patului, continuând să se holbeze la băiatul care stătea în fața sa.
Yoongi?
Mhm. Răspunde blondul scurt, de parcă ar fi așteptat ca Jimin să spună mai repede ce-l macină.
Te iubesc...
Și cu astea fiind spune, Yoongi își întoarce spatele, Jimin rămânând să se uite la acesta.
Park Jimin, tocmai ai făcut cea mai mare greșeală din viața ta: te-ai îndrăgostit de mine.
CITEȘTI
the sun and the moon ||yoonminseok||
Fanfiction"Sunt atât de pur încât am putut să vă vad, dar oare merit strălucirea voastră?" yoonminseok A.U. #54 în fanfiction - 11.01.2019 #10 în proză scurtă - 19.01.2019:14.01.2019
