Jimin vorbea cu Hoseok. Se simțea bine în preajma acestuia.
Cum ai ajuns să ne vezi? Întreabă Hoseok.
Mă întreb dacă n-am fost schimbat peste noapte. Să vedem: eram același când m-am trezit de dimineață? Măi că pot să-mi amintesc mici diferențe. Dar, dacă nu-s același, următoarea întrebare este: cine-s eu atunci? Ah, asta-i marea egnimă!
Hoseok zâmbește la drăgălășenia băiatului din fața sa. El știa perfect ce era îneregulă cu acesta, dar voia să vadă ce părere avea Jimin.
Adolescentul începe și el să zâmbească când îl vede pe roșcat cu râsul lui contagios și emana multă fericire și speranță.
Ești ca o rază de soare!
Nu degeaba stau pe Soare!
Am tot vrut să te întreb, dar de ce Soarele?
Pe Pământ totul e atât de rece, până și persoanele care s-ar presupune să aibă suflete, așa că mi-am făcut bagajul și am zburat în locul cel mai călduros cu putință. Îi zâmbește cale Hoseok.
Este greșit dacă m-am îndrăgostit de tine?
Realitatea va fi cea mai dureroasă, dar din păcate, tu nu vei mai apuca s-o trăieșt, Park Jimin.
___________
Primul dialog ținut de Jimin în acest capitol provine din "Aventurile lui Alice în Țara Minunilor".
CITEȘTI
the sun and the moon ||yoonminseok||
Fanfiction"Sunt atât de pur încât am putut să vă vad, dar oare merit strălucirea voastră?" yoonminseok A.U. #54 în fanfiction - 11.01.2019 #10 în proză scurtă - 19.01.2019:14.01.2019
