Iadul meu // volumul 1 din seria "Iadul meu„

36

Stau si pandesc la  geamul de la dormitorul lui Maya asteptand sa vina. Imi e atat de dor de fiinta asta micuta si plapanda.

Nu pot sa cred ce bastard imputit am fost incat sa cred ca ma poate insela .

Astept.

E aproape ora 00:00 p.m si ea nu mai apare.

Tot astept .

Aproape ora 01:00 p.m si ea tot nu apare.

Ma decid ca ar trebuii sa plec. Dar cand dau sa ma intorc sa cobor din copac aud usa trantindu-se de perete si inchisa foarte brusc. Atunci am putut sa imi vad ingerasul moarta  de beată incercand să își găsească stabilitatea pe propriile picioare.

Când într-un final a ajuns in fata dulapului a început sa își dea rochita al naibii de încet jos provocandu-mi o erecție de toată frumusetea.

Am facut exact opusul la ce trebuia să nu fac adică sa nu intru in camera iar eu am facut opusul stand in spatele ei.  Am simțit cum si-a oprit orice miscare pe care o facea in acel moment.  M-am apropiat putin mai mult in fata si vrand sa imi pun  mâinile pe pântecul unde se afla copilul meu nu am putut din cauza faptului ca ea in ciuda alcoolului consumat a vorbit.

-E mort!

Două cuvinte.  Care m-au rănit si care mi-au luat si ultima picatura de bărbăție pe care o mai aveam.

-Cu toate ca tu nu esti aici Nicklaus... Cu toate ca mi-e dor de tine,  si ca te vreau mult de tot... Nu te mai pot ierta. 

Nu știe.... Nu știe ca sunt aici...

-Cu toate ca te-am iubit ca o proasta,  tu... tu doar ti-ai bătut joc de mine. 

Nu pot sa fac nimic.... Sunt inghetat complet.  Sta cu capul sprijinit de tablia dulapului si vorbește cu o persoană care pare a fi eu...

Ea,  ființă care am crezut ca ma va ură toata viata defapt ma iubeste.  Sau... Ma iubit.

Am plecat fiindcă stiam ca daca rămân nu va fi bine.  Si voi face iarăși ceva ce ar însemna pierderea ei.

Maya

E ora 01:00 p.m cand ajung in sfarsit acasă.  Picioarele simt ca o sa ma lase încurând daca nu ma grăbesc mai repede sus.

Ajung in camera si incep prin a trânti usa ca o disperată.

Ma duc la dulap unde incep prin a imi da tochia jos dar imediat cum imi vad abdomenul incep sa plâng amintindu mi ce sa întâmplat in urma cu ceva timp...  La Nicklaus... La tot ce tine de el.

Exista seri in care il simt aproape de mine. 

Exista momente in care am impresia ca este langa mine  si ca încearcă sa ma ajute.  Dar e doar mintea mea care imi joaca feste.

Inca stau serile tarziu si vorbesc cu el. Stau si ii spun tot ce am facut in ziua respectivă ii spun ca imi e dor de el... Si nimic... Pentru ca el nu mai există. Am fost doar o simpla joacă pentru el. 

Imi iau pijamalele si ma bag bine sub plapumă încercand sa ma încălzesc dar nimic.