Mereu am crezut că prima petală ar putea să îmi fie oferită de către o persoană care ar avea aceeași vârstă cu mine, nici de cum de către cineva cu câțiva ani mai mare, dar, cum toate se întâmplă cu un scop și la momentul potrivit, nu am mai avut de ales - alegerea fusese făcută deja. Cum puteam să resping un sentiment pe care nu îl mai întâlnisem, cum puteam să dezvolt o teamă pentru un sentiment nou - un sentiment atât de plăcut la o primă aparență, cum puteam să refuz puțină afecțiune într-o lume complet neuniformă și necunoscută mie? Și mai ales, de ce aș fii ales să resping un om care m-ar fii acceptat așa cum sunt? Nu mă gândeam că aș avea ce să pierd. De fapt, refuzam să cred că relația noastră va fii la fel ca celelalte - monotonă, lipsită de comunicare, de viață, de jovialitate, lipsită de propria noastră ''culoare''. Ne-am întâlnit, doar aparent, întâmplător. M-am lăsat dusă de val, așa cum i se poate întâmpla oricui, în perioada adolescenței, și am îmbrățișat o nouă schimbare. Nimic rău până aici, nu?
CITEȘTI
Destinul este scris {În Curs De Editare}.
Short StoryNumai autorul poate spune ce se va intampla intre cei doi protagonisti. Vor avea un nou inceput? Vor continua sa lupte impotriva suferintei? Cei doi vor ramane unul langa altul indiferent de obstacolele vietii? Acestia au acelasi destin? Cititi si...
