Destinul este scris {În Curs De Editare}.

Fără habar.

S-a dus un întreg an de când lucrurile s-au tot complicat - gândurile mele erau în continuare indescifrabile și cumva chiar ușor irascibile, poate cu o gândire de om încă ''necopt'' pentru cei care nu au făcut decât să trăiască în puf și care au continuat să crească, ba chiar să rămână tot cu o astfel de mentalitate. Dar eu mereu mi-am cărat singură toate greutățile, încă de când eram foarte mică. Chit că vei crede, chit că nu, încă de la vârsta de cinci ani am știut că lucrurile vor fii rele pentru mine, că vor decide întotdeauna împotriva mea, dar reușind să mai țin minte și un alt lucru - reprezentat de faptul că oamenii puternici nu se plâng în fața celorlalți, așa că.. nu am avut de ales nimic, dar nimic altceva, decât să fiu un om mai puternic - deși era doar o aparență pe care le-o arătăm celorlalți, doar pentru a nu bănui că aș fii vre-o nebună numai bună de internat. Și ca să nu îi îngrijorez ceva mai mult pe ceilalți, pe unii, care știau, cât de cât, că nu am parte de cea mai simplă viață, bineînțeles.