Din nefericire, după o altă vreme îndelungată, a avut parte de un cumplit Accident Cerebral Vascular, deci, este evident că nu a avut de ales - că și-a pierdut o bună parte din memorie; ceea ce a înseamnat că a uitat o altă parte bună dintre amintirile noastre și, deci, o parte din progresul nostru de a merge înainte, dar eu una chiar voiam să mă agăț de acel lucru bun care îmi mai rămăsese: încă știa că eram prieteni. Își amintea. Eram în continuare apropiați, dar după cum avea să primească o altă inimă mai târziu, probabil fiind și influențat de către plecarea sa definitivă într-o țară complet liberă, îmi era clar că lucrurile se vor schimba, iar asta nu avea să fie în favoarea mea, cu siguranță. În momentul în care un om primește o nouă inimă, are tendința de a lua o ''bucată'' din comportamentul omului care a donat-o, iar dacă cineva chiar a făcut-o pentru el, însemna că trebuia să fie în continuare o persoană bună, nu? Măcar prin teorie. Oricum, mă bucura faptul că el încă era în viață și că da, puteam continua să ne înțelegem, într-o manieră ori în alta.
CITEȘTI
Destinul este scris {În Curs De Editare}.
Short StoryNumai autorul poate spune ce se va intampla intre cei doi protagonisti. Vor avea un nou inceput? Vor continua sa lupte impotriva suferintei? Cei doi vor ramane unul langa altul indiferent de obstacolele vietii? Acestia au acelasi destin? Cititi si...
