Drumul spre fericire

Capitolul 8

                                  "Cenuşăreasa"

Perspectiva lui Alex

-Ţi-am spus fără petreceri Alex !

-A fost una mică tată !

-Cu 40 de persoane ?

-38... Am spus şi am bufnit în râs .

-Şi cum ai putut s-o laşi pe Maria afara ?

-Aşa bine . Ştii tu mereu îmi ziceai să nu vorbesc cu străinii ! Am spus şi am arătat cu degetul spre puştoaica de lângă mine .

Ea a făcut ochii mari iar apoi a privit în jos . Face şi ea pe nevinovata ! Ea e singura vinovată

Perspectiva Mariei

Doar stăsteam şi priveam cum se ceartă. Ce caut eu aici ? Ma simt jenată . Alex mi-a tras o privire plină de răutate , de parcă îmi spunea că e numai vina mea . Aşa că am făcut un pas în spate şi am evitat pe cât posibil contactul vizual cu el . De ce sunt aşa fraieră ? Trebuie să fiu mai tare . Eu stau la Bogdan , nu la el ! 

-Trimite-i pe toţi acasă ! Acum !

Vocea dură şi aspră a lui Bogdan m-a trezit din reverie .

Brunetul şi-a băgat mâinile în părul său des şi şi-a muşcat buzele , evident era nervos la culme .

Bogdan m-a luat delicat de mână şi mi-a luat geanta .

-Aşa e tot timpul ? Nu ştiu cum de am avut tupeul sa-l întreb aşa ceva . M-am panicat crezând că-l va deranja întrebarea mea am adăugat : Îmi pare rău dacă sunt nepoliticoasă.

-Nu m-a deranjat întrebarea ta . Mi se pare normal să întrebi asta după un asemenea spectacol . Ca să-ţi răspund la întrebare , ei bine , nu e mereu aşa , are şi el părţile lui bune . Sunt puţine dar sunt !

Am zâmbit şi am continuat să merg pe aleea care nu se mai termina .

-Cum a fost drumul ?

-A fost bine , am ajuns mai târziu decât trebuia dar am avut cărţi la mine şi m-au ţinut ocupată.

-Oh ! Cărţi ! Alex al meu cred că se frige dacă atinge o carte !

-Nu cred că poate fii chiar aşa de rău !

-Serios ! Singura carte sau mă rog , singura adunătură de pagini pe care a pus mâna de când a terminat facultatea a fost o revista Playboy .

Am bufnit în râs la auzul acestei afirmaţiei în timp ce Bogdan deschidea uşa cas... Palatului .

-Wow...

-Da. Am băgat mulţi bani în ea .

-Daniel ? A strigat iar vocea lui a răsunat în toată casa .

Imediat un bărbat la vreo 25 de ani şi-a făcut apariţia. Avea ochii negri , e prima oara când văd pe cineva cu ochii atât pe profunzi şi blânzi . Era tuns destul de scurt dar era aranjat frumos , culoarea lui fiind negru ca şi ochii . Era îmbrăcat într-un frac bineînţeles negru . Avea o faţă inocentă şi senină . Îmi inspira încredere.

-Daniel , du te rog frumos bagajul Mariei la dormitorul 5 ! Mulţumesc !

-Placerea mea domnule !

Daniel , aparent valetul , mi-a tras o privire pe furiş şi mi-a zâmbit dulce, apoi a apucat bagajul meu greu şi a început să urce scările . M-am bucurat cam 30 de secunde de priveliştea din faţa mea . Avea spatele lat şi aparent bine lucrat .