Capitolul 9

154 14 1
                                        

                             "Dulce şi amar"

Bogdan şi-a aşezat mâna între omoplaţii mei ghidându-mă în acelaşi timp spre living . În mijlocul acestuia se afla o masă lungă din lemn masiv şi nearanjată . În spatele acelei mese mai era încă o masă doar că era rotundă şi mai mică. Bineînţeles că nesuferitul era deja acolo.

Bogdan s-a dus la unul din scaune şi l-a tras in spate pentru a mă putea aşeza , ca mai apoi să mă împingă mai aproape de masă .

Aceasta era foarte frumos ornată. Aş putea spune că era chiar extravagantă . Fiecare avea în dreptul său câte o bucată de material dantelat pe care presupun ca urmau sa fie puse farfuriile .

Mi-am mutat pentru circa 2 secunde privirea spre Alex , iar acesta m-a săgetat fără să evite contactul vizual . Am luat-o ca pe o ameninţare , dar nu aveam de gând să mă las influenţată de aceasta.

-Foarte frumoasă casa Bogdan . Tin neapărat să vă mulţumesc pentru cameră , e absolut fantastică . Oh şi hainele ! Chiar nu era nevoie .

Apoi mi-am aşezat mâna pe mâna lui şi un zâmbet leneş mi s-a aşternut pe faţă când acesta şi-a aşezat cealaltă mână peste a mea .

-Mă bucur tare mult că-ţi plac .

Mi-a zâmbit şi fiecare şi-a retras mâna , a venit mâncarea .

Masa a decurs normal . Eu cu Bogdan am vorbit de facultatea mea , el despre cum vrea să mă finanţeze . Alex nu a scos în schimb nicio vorbă. Cam ciudat . Cred că e nervos că mă inţeleg cu taică-su .

După cina pe care eu o consider mai mult decât reuşită , m-am dus în camera mea . Bineînţeles că din moment ce a făcut linişte la masă , acum e momentul potrivit să scuipe tot ce s-a acumulat pe parcursul cinei . Alex mă urmarea .

Am intrat în cameră şi am încercat să inchid uşa în urma mea dar avea mai multa forţă decât mine , aşa că a împins uşa odată cu mine.

-Vreau să mă schimb , ieşi afară !

Am spus în timp ce-mi scoteam pantofii din picioare .  Tipul a zâmbit şi s-a apropiat de mine . Şi-a aşezat mâna pe obrazul meu şi îl.mângâia fin cu mişcari de du-te vino.  I-am apucat mâna cea "obraznică" şi am dat-o jos pe de obrazul meu .

El n-a făcut nimic altceva decât să zâmbească şi să iasă din camera mea .

Ok , asta a fost ciudat .

A închis uşa încet , a stat vreo 10 secunde în faţa uşii , apoi îi puteam auzi paşii indepărtându-se de camera mea . Apoi aud o bubuitură chiar alături . Am ieşit să văd ce se întâmplă.

Serios ?

Zgomotul venea de la uşa trânită a camerei de lângă mine . Aparent camera lui . M-am dus până în faţa uşii apoi am sărit ca arsă cand din camera lui s-a auzit muzica dată la maxim .

Am batut la uşă deşi eram sigură că nu mă va auzi . Am deschis uşa şi l-am văzut stând pe jos cu o sticlă de tărie în mână .

M-am dus direct la laptopul lui şi am oprit muzica aceea infernală .

-Hei ! Ce naiba faci ? Porneşte muzica !  A spus în timp ce-şi întindea mâna spre laptop.

-Eu ? Ce faci tu ? Eşti mangă .  M-am îndreptat spre el şi i-am sticla din mână .

-Şi care-i problema ta mă rog ?  A spus gesticulând lent şi cu ochii întredeschişi .

-Hai să te punem în pat . M-am întins după el şi i-am aşezat braţul pe după gâtul meu . L-am ridicat încet, cu puţin ajutor primit şi din partea lui .

Drumul spre fericireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum