!vă rog citiți la sfârșit!
Jungkook *P.O.V*
-Ăsta?
Blondul s-a întors spre mine cu o mișcare bruscă.
-Nu îmi place.
Am stat pret de câteva secunde căutând in dulap, acum fiind la mine acasă. Un oftat adânc mi-a scăpat printre buze văzând cât de mofturos poate fi Tae al meu. Incredibil, de-a dreptul incredibil.
-Ăsta?
-Mnu... Kookie. Nu îmi place. Nu ai gusturi absolut deloc.
-Kim Taehyung! Nu te mai smiorcai atât si mișca-ti fundul si caută și tu daca eu nu am gusturi!
Taehyung începe sa să ma enerveze. Stateam deja de 2 ore căutând un costum, sau in fine, ceva potrivit pentru cina la Jin.
Eram in primul rând cu nervii la pamant pentru ca il așteptam pe Jimin, iar în al doilea rând, nimic nu era pe gustul lui Taehyung, ceea ce începea să ma irite prea rău.
Taehyung, cu un aer de divă, a început să se uite prin dulap părând foarte dezamăgit de ceea ce se afla acolo. Pret de câteva minute, blondul a răscolit printre hainele mele, fără nici un rost, căci Taehyung avea pretenții prea mari.
La un moment dat Taehyung s-a întors la 180 de grade înspre mine si mi-a spus:
-Stii ce? Cred ca ar fi mai bine sa mă duc acasă și să îmi aleg niște haine de ale mele, pentru ca in ritmul ăsta vom ajunge la Jin la anul.
-Ok. Vin cu tine.
-Nu trebuie. Mai bine l-ai aștepta pe Jimin. Ar trebui să vină, și mai mult ca sigur vrei să îi ceri niste explicații.
Am încuviințat, și am decis să rămân pentru a-l aștepta pe Jimin. Aish... deşi mai mare ca mine, Jimin se comporta adesea atât de irațional și copilăros. Intr-un singur cuvânt, iresponsabil.
Taehyung a plecat iar eu am început să îmi caut niste haine potrivite pentru cina la Jin. Șatenul punea mare preț pe aspect. Fie ca era vorba de al lui, sau a celor din jurul lui. Iar faptul ca l-a considerat pe acel Namjoon drăguț, poate însemna foarte dar foarte mult pentru Jin hyung. Poate ca între cei doi chiar se va înfiripa ceva.
Deși nu îmi place trebuie să recunosc, celor doi, adică lui Jin hyung si lui Namjoon, chiar le-ar sta foarte bine împreună. Ideea asta nu îmi convenea deloc la început. Dar acum, trebuie să recunosc ca deși nenorocitul de Namjoon l-a rănit pe Taehyung, Jin merita o șansă la fericire. Asa ca cine sunt eu sa ii iau această șansă?
Singurul lucru pentru care eram îngrijorat era ca acel Namjoon să nu il lase pe Jin, să nu îl abandoneze și pe el cum a făcut cu Taehyung. Jin putea suferi foarte mult pentru asta. Ei bine, oricine suferă când persoana iubită lui îl părăsește. Dar cel mai inedit lucru era ca Jin hyung nu a mai considerat pe nimeni, adică pe nimeni drăguț. Adică drăguț in sensul ăla~
-Oh vai Jin hyung cum de te-ai putut îndrăgosti de un asemenea om...?
Vorbeam cu voce tare uneori chiar și când eram singur. Îmi exprimam singur gândurile fără ca să fie cineva in preajmă. Dar de obicei nu mi se întâmpla ca cineva să îmi răspundă:
-Sa stii ca asta ma întreb si eu. Dar, trebuie să recunoști ca le sta atâââât de drăguț împreună.
Mi-am ridicat exasperat capul din palme când am auzit acea voce. Mi-am mușcat puternic buza ca nu cumva un cuvânt mai deocheat să îmi scape. Deși persoana care era acum in fața mea, merita pălmi la cât de tare m-a îngrijorat în seara precedentă.
