Jimin *P.O.V*
Deci pur și simplu nu înțeleg. E prea complicat ca să înțeleg. În capul meu e o harababură de nedescris. Toate se pierd, nimic, dar nimic nu mai poți găsi din ceea ce îți trebuie. E ca și cum te-ai învârti în cerc la nesfârșit. Aceeași rutină, aceleași reguli, aceeași dezordine. Poate sună copilăros, dar m-am plictisit. M-am plictisit să aștept, să risc ceva... și mai ales să caut fără să găsesc.
Ei bine, această harababură din capul meu, se transferă, ușor, ușor spre exterior. Am și motiv, chiar am. Caut, ca și în capul meu, doar că, aici caut un obiect. Unul cu care risc, risc în mod deosebit, dar care are puterea de a-mi schimba viitorul. Acel obiect e al naibii de important. Și acum, acum a dispărut. Parcă l-a înghițit pământul. Caut de ore bune... Am căutat peste tot de zeci de ori, și nu am găsit. Ma învârt în cerc. Parcă soarta îmi joacă feste. Parcă viața vrea să nu îmi împlinesc nici un scop, nici măcar unul...
Am obosit. Sunt sătul, dar nu mă pot da bătut. Nu acum, când sunt așa aproape. Nu încă. Dacă ar fi vorba despre o altă persoană, aș renunța. Dar e vorba despre el～ și nu mă voi da bătut niciodată. Și poate că pentru altcineva este greu de înțeles, dar nu mă voi da bătut decât dacă voi cădea epuizat la pământ... Și, probabil, și atunci, ma voi ridica a o mia oară pentru a mai încerca încă o dată, și încă o dată.
－Jungkook treci aici și ajută-mă să îl caut!
－Asta fac! Să știi ca nu e în pat, nici sub pernă... Și nici sub cearșaf, țipa el din dormitor.
－Vino aici! Haide, Jungkook, ști că e important pentru mine. Eu te-am ajutat cu Taehyung, e rândul tău să mă ajuți acum.
Câteodată simt că Jungkook nu pune preț pe mine sau nici măcar pe prietenia noastră. Bineînțeles, mai glumește, mă ia la mișto... dar el știe cât de important e acel obiect pentru mine. Și totuși, tot întins în pat stă, fără ca măcar să facă un minim de efort ca să mă ajute. E atât de răsfățat uneori. Are atât de mare noroc că îl iubesc ca pe un prieten, că dacă nu, nu aș mai fi încercat să îl ajut cu Taehyung...
Dar până la urmă, asta fac prietenii. Și până la urmă, Jungkook e un prieten bun de cele mai multe ori. Așa că voi încerca să nu mă plâng.. sau nu atât de mult... Uneori mă întreb, oare îi cer prea mult când îi spun să ma ajute cu un lucru, mai neînsemnat sau nu?... Eu aș face orice pentru el. Dar el, el din cauza faptului că e leneș, nici măcar nu se ridică pentru a mă ajuta...
－Jimin-ah! Dar chiar atât de important e acel obiect? Nu îi poți lua altul? întreabă Jungkook venind din cealaltă cameră.
－Jungkook, nu ști cât de mult am cheltuit pentru acel obiect. Tu doar caută-l..
－Dar știi că m-ar ajuta enorm dacă mi-ai spune ce este acel obiect. Poate deja l-am văzut, dar nu știu pentru că tu nu îmi spui ce e...
－Jungkook-ah! Nu pot să îți spun ce e. Este neobișnuit să îl vezi pe aici, de aia îți vei da seama dacă îl vezi. Dacă l-ai fi văzut probabil ai fi spus: "Jimin-ah, ce e ăsta și ce dracu caută aici. Ce naiba ai de gând să faci cu el?", așa că, doar continuă să îl cauți. Mi-l trebuie pe deseară, când ies cu Yoongi...
－Că tot ai pomenit, cum mai merge cu Yoongi? În ce stadiu sunteți cu relația?
－Jungkook... nici măcar nu există o 'relație', suntem doar prieteni...
－Și nu îți dai seama dacă ar vrea să fiți mai mult?
－Tot ce știu e că încă are ceva, ceva sentimente pentru tine, așa că nu îmi fac speranțe. Deși poate voi risca mult, merită, el merită...
