Overdose

10. Macchiato

Noaptea părea a fi interminabilă. Examinam camera oprindu-mă la orice detaliu, apoi plictisindu-mă priveam din nou tabloul deschis de peretele de sticlă. Ora 3:00 AM. Până acum n-am închis nici un ochi. Mă simt teribil, probabil am și febră. Nu vreau să-l deranjez pe Kai așa că o să stau liniștită până dimineață, apoi după ce o să plece la agenție am să o fac pe bolnava.

Acesta dormea atât de dulce, când am întors privirea l-am întâlnit la câțiva centimetri fosăind și zâmbind. Probabil avea un vis frumos. Profitând de starea acestuia, am decis să plec neobservată în bucătărie. Mă ridic încet, apoi tiptil, tilptil până în camera de vizavi. Ochii mei deja se obișnuiseră cu obscuritatea nopții așa că nu mai aveam nevoie de lumină. Mă gândeam că probabil mă voi simți mai bine după o cafea fierbinte. Eram foarte înceată și nu doream să provoc nici măcar un sunet de 10 decibeli. Căutam disperată prin dulap cafeaua. Știam că ar trebui să fie în acest dulap, dar nu știam unde anume. Ochii mei puteam deja să perceapă obiectele, dar din păcate nu erau capabili să citească în întuneric. Încercam să înlețeg măcar o literă din cele scrise pe o cutie, care avea un miros intens de cafea. Așa cum eram eu concentrată, brusc „mi se luminează viața” și schițez un zâmbet fericit când citesc Coffee Macchiato, e preferata mea și chiar îmi era indispensabilă acum.

- Fă-mi și mie una, aud glasul răgușit al stăpânului în spatele meu și realizez că el „mi-a luminat viața” folosind întrerupătorul.

Am ezitat o clipă, apoi m-am întors spre el. Era somnoros, cu ochii întredeschiși și  cu părul ciufulit în toate părțile, dar era atât de frumos. Privirea însă mi-a fost răpită mai mult de corpul său aproape gol. Purta doar boxeri și cu toate că deja știam că așa doarme, eram plăcut surprinsă. „Tâmpito, ai un iubit! Trezește-te și ieși cumva din situația asta până nu se trezește el.” mă ceartă din nou, înțeleapta mea conștiință. Conștiința e înțeleaptă, dar corpul meu nu reacționează în nici un fel. Continui să-i privesc abdomenul, care era atât de aproape, apoi îi ajung la buzele acestuia care erau atât de sexuale acum. Mă simt chiar prost din cauza răcelii, dar hormonii mei nu s-au îmbolnăvit, îmi joacă pe nervi dis-de-dimineață. Ridic privirea și mă înec în ochii săi lucitori, care acum căpătau o nuanță de cafea. Și iar din nou nu macchiato, cum iubesc eu, ci expresso. În toată această tăcere era ceva tainic, ce eu „deja declarată cea mai fraeră fată” am stricat-o strănutând involuntar.

- Ămm... macchiato? acentuez eu, ca să mă asigur că de asta dorește.

- Ai răcit? Nu arăți prea bine și strănuți cam des, sigur ești bine? Mă străpunge cu privirea sa grijulie și atât de drăgălașă.

- Nu, sunt bine. Deci macchiato? i-am răspuns scurt, apoi am început să prepar cafeaua.

- Cred că da. Nu prea beau cafea, e ca un iad pentru mine. Dar acum vreau să-ți țin companie, îmi răspunde cu un zâmbet adorabil.

- Dar tu te simți bine? Ce e cu dispoziția asta de dimineață, unde e privirea ta rece de rutină?

Nu mi-a răspuns. Obișnuita tăcere se așterne din nou. Peste câteva minute îi întind o ceașcă, apoi mi-o iau pe a mea și mă îndrept în dormitor.

- Păi îți țineam companie,ai uitat? aud vocea ironică a lui Kai, care venea după mine.

- În curând va răsări soarele și de aici se ilustrează imagini perfecte. Ar fi păcat să avem așa ocazie și să o pierdem, am spus asta așezându-mă pe covorul pufos de pe parchetul gri al dormitorului.

Mirosul intens de macchiato s-a răspândit în toată încăperea, învăluindu-mă și pe mine în aroma atât de plăcută. Kai sorbea alături din „iadul meu preferat” și privea intransigent prin peretele de sticlă.

- Se pare că nu vom putea urmări răsăritul, e înnourat și mai degrabă cred că o să ploaie, îmi spune după câteva momente de așteptare.

- Iubesc ploaia,  am spus încet, aproape că în șoaptă.

- Danielle...am ridicat privirea și așteptam să continuie, dar el tăcea.

 Din nou am fost blocați privindu-ne reciproc. Am stat minute în șir fără să spunem ceva. Eram în lumea noastră. Eu, el și mirosul intens de macchiato.

- De ce? De ce l-ai ales pe el? A continuat Kai și în același timp a distrus tot universul ăla miraculos.

Nu știam, chiar nu știam ce aș putea să îi răspund. Eram confuză și acum, pentru prima dată, am realizat că eram confuză în toate sentimentele mele.  „ Îmi place cum Sehun se comportă cu mine, mă înlănțuie cu mii de fluturi atunci când mă atinge, avem o relație, măcar așa o numesc eu și țin la el. Mai e și d-ul Anderson, care mă îngrijorează uneori cu comportamentul său iubitor și chiar pot spune că mi-i dor de el acum. Și tu, care mă hipnotizezi și mă dezbraci din priviri. Îmi place enorm să fiu cu tine, să adorm după ce îmi spui: noapte bună și să mă trezesc alături de tine, așa ciufulit și somnoros cum ești.”, asta trebuia să-i spun? La sigur nu m-ar fi înțeles.

- Nu e alegerea finală... i-am răspuns, apoi am întors privirea spre geam, nu doream să-i văd reacția.

 Am exclamat fericită: Plouă, atunci când am observat picăturile cristaline ce se loveau de sticla puternică. M-am ridicat, lăsând cafeaua deja rece pe parchet și cu mâinile pe sticlă priveam cum orașul se pierde în picăturile mari ce se repezeau să inunde străzile pustii. Am simțit răsuflarea sa neregulată în ceafă, apoi mâinile sale cuprinzându-mi talia.

- Îți stă minunat în maioul meu, mi-a șoptit la ureche apoi și-a lipit buzele sale de umărul meu gol.

- Kai... nu... îi șoptesc asta, dar acest nu a sunat mai mult ca un DA. Știe că fiecare părticică din corpul meu îl vrea și că n-am cum să-l resping.

 Și-a lăsat mâinile pe coapsele mele, apoi apucând marginea maioului l-a ridicat și apoi l-a aruncat pe parchet. Eram ambii doar în lengerie, lângă peretele de sticlă, care deja era aburit de la respirația mea puternică. M-am întors către Kai și privindu-l o clipă am realizat că el e cel ce mi-a furat inima și rațiunea.

- Știu că vreai asta, o spune, apoi își apropie buzele de gâtul meu, făcându-mă să scot sunete mici de plăcere.

M-a ridicat în brațe, eu încolocindu-mi piciorele de talia sa și m-a așezat ușor pe pat. Sărutările sale erau atât de fine, dar totodată sălbatice. Peste puțin timp am rămas și fără lengerie.

Îl doream, îl doream cu toată inima și făptura mea. Ne sărutam brutal și iubitor în același timp. Nu ne săturam unul de celălalt și pasiunea dintre noi era exagerată.  Atingerile sale mă duceam pe culmea extazului și eram cea mai fericită în acest moment. Mi-am înfipt unghiile în spatele său, deja transpirat, și-l făceam să geamă de durere când le adânceam și mai mult lăsând urme roșii. Gemetele noastre se combinau perfect cu sunetul ploii. 

 După cel mai minunat moment din viața mea, am adormit odată cu ploaia.