Overdose

9. Inimă bolnavă

Mă trezesc brusc de la zgomotele puternice ce se auzeau la ușă. Deschid buimatică ochii și dau de privirea confuză a lui Kai, care era doar la câțiva centimentri distanță și culmea fiind faptul că mâna mea o îmbrățișa pe a sa. „ Deci,  pot să te bucuri, ai obținut medalia de aur pentru prostie! Cum să fii așa tâmpită?”, îmi țipă conștiința de dimineață.

- Scuze... am făcut asta involuntar, mă bâlbâi eu după ce mi-am desprins încet mâna.

- Nu-i nimic, nu m-a deranjat. Mai bine deschid ușa, dacă nu Sehun o sparge în următoarele secunde.

Rămân în aceeași poziție și privesc corpul său, care era aproape gol, uitând cu totul de cel ce țipa la ușă deja de minute întregi.

- Ar trebui să-mi fac copie la chei dacă mai continuați așa, aud galsul nervos a lui Sehun.

Dupa care îl văd intrând în dormitor și cu un zâmbet până la urechi sare în pat lângă mine.

- Bună dimineața, iubire! Îmi șoptește, apoi mă sărută scurt.

Eu rămân nemișcată, fiind fermecată de privirea rece a stăpânului. Apoi îmi scutur capul, alungând toate gândurile și îi zâmbesc iubitului meu. Expresia acestuia păre a fi fericită, dar totuși buzele sale schițau un zâmbet fals. Se lupta în interiorul său și știam asta. Știam că mă iubește și că nu dorește să fiu în același pat cu Kai, dar nu are altă alegere. Da, chiar nu e altă soluție. Trebuie să stau închisă aici, deoarece d-ul Anderson va întoarce tot Seulul pentru a mă găsi și aici mă simt în siguranță, cu toate că știu că această „libertate” nu va dura mult.

Am ieșit cu Sehun să luăm dejunul la o cafene din apropiere. Kai trebuia să fie prezent la agenție așa că a băut doar un ceai și a plecat fără să mai spună ceva.

 În timp ce mâncam, Sehun a primit un apel de la directorul său. Acesta l-a chemat urgent și nu îndrăznea să-i refuze. Am finisat dejunul și el s-a oferit să mă conducă în apartament. Eu însă am decis să mă plimb puțin și poate să-mi mai cumpăr ceva lucruri și în primul rând pijama. M-a sărutat înainte de a pleca și și-a cerut scuze, pentru faptul că nu putem să petrecem dimineața asta frumosă de august împreună. E atât de drăguț. E un iubit perfect și sper ca relația noastră să reziste la tentațiile lui Kai și la dominația d-ul Anderson. Nu sunt sigură dacă îl iubesc, dar știu că alături de el mă simt protejată și iubită.  

 După ce am hoinărit vreo trei ore prin magazine, mi-am ales într-un final o pijamă, formată dintr-un maiou lung și pantaloni scurți de nuanță albă. Era sexy, dar în același timp decentă. Pe lângă aceasta mi-am ales o rochie superbă albă, scurtă și largă spre talie. Când mă întorceam acasă, am observat un salon de frumusețe, alături de cafeneaua unde am luat dejunul dimineață. Piciorele singure m-au dus până acolo și am intrat fără ezitare în încăperea mare și luminoasă. Doream o schimbare și anume în exterior.  Așa că mi-am vopsit părul, folosind o vopsea temporară, în nuanțe de albastru, azur și indigo. Știu că sună straniu, dar e destul de drăguț. Pe stradă fiecare pieton nu ezita să mă privească sau, mai bine zis, să admire noul meu look. Se pare că nu a fost o idee prea bună, nu trebuie să-mi atrag prea multă atenție, luând în considerare situația în care mă aflu.

 Ajung, în cele din urmă, în apartament și respir ușurată. Am făcut un duș rece, deoarece căldura infernală a acestei veri mi-a epuizat ultimile puteri. Dar am încercat să nu-mi ud părul, care era frumos aranjat după salon. Apoi am examinat biblioteca stăpânului și am decis să recitesc romanul „ Mândrie și prejudecată” de Jane Austen, e unul dintre preferatele mele. Iubeam să citesc când eram încă studentă și uneori mor de dor după momentele în care devoram fiecare carte a autorului preferat . Încetez să mai analizez coperta și deschid cartea răsfoită de nenumărate ori. Schițez un zâmbet decepționat, atunci când privesc literele coreene ca „pe felul cincisprezece”. Închid dejamăgită cartea și o arunc în pat, după care decid că ar trebui să-mi fac ceva de mâncare. În timp ce căutam prin frigiderul imens ceva comestibil, aud o melodie stranie ce răsună prin tot apartamentul. Rămân imobilă și ascult atent încercând să aflu de unde vine. Îmi dau o palmă atunci când realizez că e telefonul fix.