Overdose

4.Don't cry...everything will be fine

Dimineața m-am trezit într-o cameră mult prea cunoscută. Cameră mea în care iarăși m-am întors datorită prostiei mele. Doream să scap de lumea asta, să evadez ... să mă pierd în universul imens și să rămân doar un punct infim, dar totuși fericit alături de cei dragi. Asta doream ieri... dar azi nu mai vreau nimic.

Am închis ochii și încercam să mai dorm puțin. După un moment mă ridic brusc și sar iute din pat.

- Ah! Deci nu a fost un vis! răsună vocea mea speriată ca un ecou în camera mare și spațioasă.

Acum mă cuprindea din nou sentimentul nostalgic resimțit aseară. Simțeam fiori și totodată fluturi mici când mă gândeam la seara trecută. Și cum puteam să uit? azi trebuie să-i dau explicații d-lui Anderson și să rezolv problema cu știrea de aseară. Mi-am făcut numai probleme grație planului meu genial.

 Gata, somnoroaso, trezirea! mi-am spus asta și am plecat în baie. După ce mi-am băut cafeaua, mi-am ales o pereche de pantaloni negri mulați, o bluză albă- model sexy și îndrăzneț, pantofi cu toc negri și toate accesoriile necesare. Jessica mi-a aranjat părul și mi-a aplicat machiajul. După care l-am apelat pe Mark și l-am chemat urgent, pentru a pleca la director. 

Discuția cu d-ul Anderson a fost lungă și mi-a luat aproape toată dimineața asta frumoasă de vară. Într-un sfârșit acesta mi-a crezut toate poveștile, compuse în drum spre birou și m-a anunțat că mâine avem bilet la avion spre Madrid.

Cu toate că eram obișnuită cu deplasările pe neașteptate de data asta părea că mi-a căzut cerul în față. La ce m-am gândit în momentul ăsta era faptul că n-o să mai privesc niciodată în ochii săi de culoarea ciocolatei și n-o să simt atingerile dulci ale buzelor ideale care m-au făcut să cunosc un sentiment ciudat și în același timp minunat.

 La ieșire eram așteptată de trei dihanii de ale sale și desigur că de mult iubitul meu, Mark. Când am ieșit din agenție de îndată am fost înconjurată de presă. Așa că acesta era cel mai potrivit moment să rezolv și a doua „problemă globală”. Ca de fiecare dată Mark nu-mi permitea să zic nimic, acum însă i-am spus că vreau doar să le mulțumesc fanilor. Presa era în așteptare așa că nu am mai ezitat:

 „Hello, Seul! Sunt bucurosă că am petrecut câteva zile în acest oraș frumos și le mulțumesc din suflet tuturor fanilor care mă susțin și mă admiră. Vă iubesc mult. ...

Aș mai dori să adaug ceva în legătură cu știrea despre relația mea cu Sehun. Vă asigur că e falsă! A fost doar o greșeală. Sper să nu atrageți atenția acestei știri și ... fanilor Exo: îmi pare rău de această situație confuză, iubiți-i în continuarea, sunt niște persoane minunate.

Mâine plec, dar sper că voi mai avea posibilitatea să vă vizitez! Saranghae!„

Doar asta am fost în stare să spun. Simțeam cum lacrimile-mi vor să evadeze, am plecat capul în jos și mi-am pus ochelarii fiind totodată ajutată de Mark și ceilalți trei să ajung în mașină. Când am realizat că mașina se pornise lacrimile se repezeau să-mi aline sufletul și am izbucnit deândată într-un plâns isteric și duios în același timp.

 Ajungând în cameră am dormit două ore apoi am cerut să mi se aducă cina. Priveam televizorul și îmi făceam bagajul pentru mâine, când am auzit că la știri se discută despre așa zisa relația mea cu Sehun. După versiunea mea a urmat, spre marea mea mirare și versiunea lui. Când l-am văzut, chiar și prin ecran, recunosc că tempoul inimii s-a accelerat și știam că deja mi-i dor. Am dat volumul mai tare și am început din nou să plâng auzindu-l:

„ Da, recunosc, sărutul nu e ceea ce pare. E o greșeală și cu mare părere de rău, nu suntem împreună. E o fată minunată. Sper ca știrile despre noi să nu se termine cu asta. Îmi cer scuze de la fanii mei, dar ar trebui să vă bucurați pentru mine în acest moment, căci mi-am găsit iubirea și voi lupta pentru ea!„