Rowen Ausländer, o simplă fată din Londra, pasionată de literatură, de 21 de ani, ajunge să fie pierdută de către prietenul ei , considerat și fratele ei din altă mamă, la o amărâtă cursă cu mașini, fiind câștigată de către marele mafiot londonez El...
Muzica de la casetofonul vechi,cumpărat acum 3 ani, se aude in tot apartamentul, muzică ce mă face să termin super repede cele 5 capitole. Tastez cu repeziciune ultima frază a capitolului pentru al termina la fix. Însfârșit am terminat și eu nenorocitul acesta de roman care mi-a luat cinci zile să-l traduc din germană în engleză. Sigur Edward, șeful meu, o să se bucure și nu o să-mi mai reproșeze tipicele lui replici *Nu ești bună de nimic* sau *La un moment dat o să te conciedez* , replici pe care mi le adresează deoarece nu am vrut să ieșim la o *cafea*.
Mă uit etuziasmată la ceasul alb de pe tapetul gri al sufrageriei, ce indica ora 13:38. Nou record! spun în gândul meu, trimizând fișierul pdf firmei la care lucrez. Apăs tasta enter cu entuziasm lăsându-mă pe spatele scaunului relaxându-mă. Ia-o pe asta Edward!
Sunt trezită din cauza vocii de bărbat ce se auzea din celălalt colț al camerei.
-Dap. Se aude glasul meu stins semn că am nevoie de un pahar de apă.
-Bine, atunci du-te și îmbracă-te, ai o surpriză ce te așteaptă! Se aude vocea din celălalt colț al camerei, bărbatul zâmbind larg.
Dau din cap afirmând spusele lui, sorbind din paharul cu apă. Mă îndept cu repeziciune spre camera mea,lăsând paharul pe noptiera din lemn vechi. Îmi fac un duș rapid apoi mă îndrept spre marele dulap, căutând ceva cu ce să mă îmbrac.După câteva minute găsesc și outfit-ul pe care vreau sa-l port astăzi:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Îmi usuc părul, îmi fac renumitele codițe de tuș și mă dau cu puțin rimel. Mă uit în oglindă de maxim cinci ori, nu prea mă afișez des în public dar atunci când o fac vreau măcar să arăt bine. Îmi iau telefonul de pe pat, apoi ies din cameră închizând ușa după mine.
Ajung la intrare și mă încalț cu o pereche de vans-uri negre și îl anunț pe Ash că sunt gata.
-Ești pregătită pentru cea mai tare surprizădin viața ta? Întreabă Ash luându-și geaca.
-Poate. Răspund sec, uitându-mă în gol.
-Ești bine? Dacă nu vrei să mergi, te înțeleg... Spune acesta cu puțină dezamăgire în glas.
-Nu! Chiar vreau să mă distrez în seara aceasta! Spun încrezătoare.
-Asta este fata mea! Hai la mașină! Spune bărbatul deschizând ușa apartamentului.
***
Suntem în mașină de aproximativ 10 minute iar nimeni nu spune nimic. Dau muzica mai tare, acoperind tăcerea nesuferită dintre noi doi. Uitându-mă pe geam și fredonând melodia de pe fundal observ că mergem printr-o pădure.
-Ash? De ce mergem în pădure? Îl întreb puțin speriată.
-Încă 3 minute și ajungem! Promit!Spune acesta încrezător.
-Offf! Oftez uitându-mă la ceasul ce indica ora 16:21.
-Am ajuns! Spune Ash dându-se jos din mașină, făcându-mi semn să cobor și eu.
Mă uit în jur și văd o mulțime de mașini scumpe, oameni bogați și o pistă, cred.
-Eu cred că ești nebun!Exclam tipului din stânga mea.
-Nah, ți se pare doar. Spune acesta râzând. Hai să ne uităm! Mă trage acesta după dânsul.
-M-ai adus la o cursă? Ilegală? Întreb cât se poate de serios.
-Hai că nu o să pățești nimic! Promit! Mă încurajează Ash.
După o jumătate de oră de privit, îl întreb cu plictiseală în glas pe Ash ce privea cu atenție mașinile.
-M-ai stăm mult? E marți seară iar eu aveam de gând să citesc ceva în seara asta.
-Așteaptă aici, abia acum începe distracția! Spune Ash ridicându-se de lângă mine plecând. Stau puțin și îl zăresc pe pistă conducând un Audi, lângă acesta se așează un Porshe negru. Nu cred. O să se întreacă cu ăsta? S-a înschis într-o cursă ilegală? Ăsta e normal cu capul?
Îl privesc câteva minute bune pe acesta iar cei doi sunt la egalitate. Încep să strig și eu împreună cu celelalte fete, făcându-i galerie lui Ash. Lângă mine se așează un tip ce îmi părea extrem de cunoscut. Ah da! Era tipul de dimineață. Acesta mă salută dar mă prefac că nu l-am auzit.
-Am spus bună! Nu auzi? Spune acesta iritat de indiferența pe care i-o acord. Să știi că micul tau amic a dat de belea.
Auzind spusele acestuia mă întorc spre el iar acesta îmi face semn să mă uit cum Porche-ul cel negru a câștigat.
-Îmi pare rău, domnișoară Rowen. Spune acesta făcându-mi cu ochiul.
Spre mine se îndreaptă Ash iar în spatele său, la câțiva metri, vine și proprietarul mașinii câștigătoare.
-Hai Ash, să mergem! Spun trăgându-l de mână.
-Nu pot. Mă privește acesta puțin iritat.
-Banii. Spune cu o voce calmă șoferul mașinii câștigătoare, așezat lângă tipul misterios de dimineață care aparent îmi știe numele.
-Nu-i am momentan! Spune Ash pe un ton dur, eu dându-mă în spatele acestuia.
-Cum adică nu-i ai? Ash, amice, am făcut un târg! Vocea blândă și calmă a câștigătorului, se transformase într-una dură
-Pur și simplu nu îi am! Spuse Ash, punându-și mâinile în sân.
-Cred că nu îmi mai trebuiesc..Putem efectua tranzacția în alt mod. Spune bărbatul uitându-se prea isistent la mine masându-și barba scurtă.
-Alt mod? Întreabă Ash puțin surprins la auzita spuselor bărbatului.
-Vreau fata.Sigur șefu' o să fie mulțumit.Spune câștigătorul făcând semn spre mine.
-Nu! Andrew, nu o să pui mâinile niciodată pe ea! Spune Ash pe un ton dur, ducând mâna la spatele blugilor de culoare neagră unde avea ascuns o armă.Îmi aproprii mâna luând arma.Apuc mâna lui Ash de încheietură, apăsând pe trăgaciul armei, glonțul trecând aproape de câștigător. Dându-mi seama ce făcusem, am luat-o la fugă împreună cu Ash prin pădurea din apropriere, cu cei doi după noi.
După jumătate de oră ne-am oprit din a alerga prin pădurea ce prinsese odată cu venirea nopții un aer înfricoșător. Echipa celor doi bărbați mărindu-se cu până la vreo 15 persoane strigau după noi. Ash îmi ia fața în palmele sale spunând că totul va fi bine.
Dintr-o dată toată pădurea se liniștise,noi aflându-ne în același loc. În tăcerea absurdă a nopții se auzise un foc de armă ce nimerește piciorul lui Ash iar în secunda următoare un țipăt, ce se auzise în toată pădurea, iese fin gura mea. Încep să fug în partea stângă, dar nu apuc să fug 20 de metrii deoarece o mână puternică mă prinde de încheietură. Acesta îmi pune o cârpă la gură, spunând în același timp la urechea mea:
-Chiar așa Rowen? Îți lași prietenul să sufere? Nu te credeam în stare!
