Capitolul VI

122 11 15
                                    

Mă trezesc în camera mea doar în perechea mea de boxeri negri, așa că mă duc la baie puțin obosit de tot ce s-a-ntâmplat ieri, sperând că toată acea zi a fost un coșmar.

Odată ce intru în baie, încep să mă spăl pe față și să mă uit în oglindă doar să rămân șocat de ceea ce văd, nu doar că am colierul la gât ceea ce înseamnă că nu am visat, dar și faptul că o șuviță din părul meu are culoarea violet.

- Ce naiba? Văd eu prost? Nu m-am spălat pe față suficient de bine?mă-ntreb eu în timp ce mă spăl din nou pe față doar să observ că șuvița colorată nu a dispărut. Ce naiba pățesc? În fine...unde am pus eu periuța de dinți?Oh aici era!o iau eu de pe micul raft de lângă oglindă.

După ce ies de la baie și îmi iau haine să mă pot îmbrăca, mă duc în bucătărie să iau micul dejun alături de mama și mătușa mea.

- Bună dimineața!le spun eu celor două femei.

- Bună dimineața Jhon!La țanc ai venit!spuse mama mea punând pe masă faimoasele ei clătite cu miere, mătușa mea gustând una văzându-se pe fața ei că îi plac foarte mult.

- Clara, pot să mai multiplic câteva clătite dacă nu te superi? Ah da, 'neața nepoate!

- Cum ai dormit aseară?o-ntreb eu pe mătușa mea.

- Eh...nu vrei să știi. Apropo, dacă pare că mă comport diferit față de cum ne-am întâlnit, este pentru că mă comport diferit cu dușmanii. Într-un fel mă comport cu dușmanii și în alt fel mă comport eu. Crede-mă sunt mult mai amuzantă ca mine însumi, așa o zis taică-tu.

- Și cum era tatăl meu?o-ntreb eu pe femeia îmbrăcată în halat din dreapta mea.

- Păi tatăl tău era mai, diferit de ceilalți demoni: nu tortura sufletele, nu făcea chestii rele, nu juca jocuri de noroc, nu se desfrâna, nu mințea. Parcă era un sfânt printre demoni...singura mea virtute a fost că n-am mințit niciodată deoarece nu voiam să fiu ca tatăl meu. Ah da, să le înnapoiezi cristalele prietenilor tăi cât mai repede.După ce ai terminat să mănânci, să le înnapoiezi!

- De ce atâta grabă? o-ntreb eu.

- Dragule, voi sunteți elemente. Voi sunteți ființe care vă luați puterea din aceste cristale. Dacă pierdeți cristalele începeți să vă îmbolnăviți, deveniți palizi, vi se albește părul și irisul iar în trei zile sunteți praf.

- Îmi dau și eu seama că suntem praf la câte simptome ai zis tu acolo.

- Nu n-ai înțeles, deveniți praf!

- Morți de obosit sau cum?

- Morți de tot! Definitiv! Praf praf praf...la asta mă refer! Dacă pierdeți cristalele, în trei zile vă transformați în praf, îmi spuse vrăjitoarea total relaxată. Am citit asta în carte aseară...

- Adică noi dacă nu mai aveam cristalele...și le luai tu.

- Erați morți în...câte ore au trecut?se uită ea la încheietura mâinii chiar dacă nu are ceas. În fine, erați morți în șaptezeci și două de ore fix.

Cele 5 elemente Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum