Capitolul XXI

39 4 1
                                    

     — Deci...pe scurt povestește-mi din nou.

     — Pe scurt verișoara ta vrea să-l ucidă pe tatăl tău, și dacă nu-l găsește va fi nevoită să distrugă tot universul. Eu am creat-o pe Emilly deci asta o face într-un fel verișoara ta, motiv pentru care are ochii violet ca tine. Surpriză! Sora ta vitregă e defapt verișoara ta malefică care vrea să distrugă întreg spațiul și timpul.

     — Deci, tu vrei să spui că fetița aia care a fost creată de tine să-l omoare pe tata, va distruge întreg universul, spațiul și timpul pentru că nu-l găsește și pentru că nu știe că e în mine?

     — Da, ai auzit bine. Taci! spuse mătușa mea punându-și mâna la ureche, ascultând. Nu o mai aud. Ori nu e proastă și se ascunde, ori chiar a plecat. Vom vedea acum! și ca printr-o minune, Xanilia cum pocnește din degete face în așa fel încât să putem vedea prin tavanul beciului.


     — Ea nu va vedea ce vedem noi, nu?

     — Evident că nu. Nu sunt proastă. Se pare că nu e nicăieri...în sufragerie, continuă ea. Mai așteptăm câteva minute, să fim siguri.

     — Nu e ca și cum s-a făcut invizibilă, nu-i așa?

     — Nu e sigur, asta e parșivă. E în stare să se transforme și într-un mop, la ea orice e posibil.

     — Bine că n-ai făcut două. Atunci chiar eram terminați, îi zic eu mătușii mele ținându-mă cu mâna de cap. Acum cum mai ieșim de aici?

     — Așa bine, zise ea luându-mă de mână să mă sprijin de ea.

     După ce ieșim din beciul întunecat, ușa din fața casei se deschide, pe ea intrând mama alături de sora mea, ambele fiind total bulversate. Deși confuzia lor este imediat înlocuită cu îngrijorarea când ambele mă văd în halul în care eram.

     — Doamne Jhon, dragule! Ce ai pățit?mă-ntrebă maicămea la care mătușa mea îi răspunde, explicându-i absolut totul.

     — Stai calmă, o să fie în regulă până mâine. Trebuie mai întâi să aflăm unde e micuța psihopată. Și voi două ce tot a-ți făcut la mall?

     — Ne-am trezit acolo pur și simplu, îi explică Katerina. Mie și așa nu-mi place să ies din casă, când am fost la mall am avut un atac de anxietate.

     — Cum adică v-ați trezit pur și simplu acolo? întreb eu la care mama mea îmi răspunde la întrebare:

     — Tot ce-mi amintesc este că Emilly a vrut să ne cânte ceva, apoi negru. De parca s-a rupt tot filmul...și ne-am trezit acolo pur și simplu.

     — Deci ea hipnotizează oamenii prin cântec, exact cum extrage energia vitală. Dar nu înțeleg de ce a început cu mine, și nu cu Xanilia. Ai un depozit de energie vitală întreg.

     — Unu la mână, Emilly e o vrajă creată de mine, sunt absolut imună la farmecele ei. Doi la mână, mor eu, moare ea.

     — Totuși chiar ne-a păcălit dându-se drept o fetița neajutorată de șase ani cu o boală mintală, explică sora mea.

Cele 5 elemente Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum