Cele 5 elemente

Capitolul XXXI

     — Ai aflat ceva, Emma? o-ntreb eu pe fata blondă stând alături de ea la masă, împreună cu ceilalți prieteni ai mei.

     — Absolut nimic...aceleași chestii. Tot absorbea energia vitală a plantelor, cel mai probabil să pornească tornada aia nenorocită. Iertați-mă...nu-mi stă în fire să fiu așa posomorâtă, de când a murit Bryan parcă a murit o persoană din prietenia noastră.

     — Te rog să evităm subiectul, nu mai vreau să vorbesc despre asta, spuse Lyna încă tristă după cele întâmplate săptămâna trecută. A fost dificil pentru noi toți...dacă nu ar fi fost piticania aia nenorocită, el încă trăia.

     — Revenind! își ridică deodată vocea Nicholas. Dacă ar fi să îmi petrec ultima zi undeva, aceea ar fi cu voi să știți. Aș fi vrut să ne distrăm cum nu ne-am fi distrat înnainte, măcar în ultimul ceas.

     — Ai dreptate, îl aprobă Lia. Mie nici nu îmi mai pasă dacă mor sau nu, pentru mine tot aia e. Dar dacă e să mor, măcar vreau să-mi petrec ultimele clipe alături de voi. Noi am format grupul ăsta. Nu putem renunța la el din cauza fetiței ăleia psihopate, dacă se ia de cineva din echipa noastră atunci se ia de noi toți. Nu vom renunța niciodată din a încerca să salvăm lumea, chiar dacă este ultimul lucru pe care-l facem. Deci, cine e cu mine? își întinse Lia mâna pe masă. Dacă promite-ți că veți proteja lumea de pericol de-acum înnainte, trebuie să jurați că veți face orice inclusiv să vă sacrificați viețiile dacă este necesar pentru a opri furtuna. Eu jur că îmi voi da viața să-i apăr pe toți de pericol, chiar dacă e ultimul lucru pe care-l fac. Cine e cu mine?!

     — Jur că nu va trece o zi, sau o noapte fără a încerca să readuc fericirea pe buzele cetățenilor, și pe buzele voastre chiar de ar fi să plătesc cu viața mea.  spuse Nicholas punându-și mâna peste a Liei.

     — Jur că îi voi apăra pe cei inocenți, și voi răzbuna moartea lui Bryan chiar dacă e ultimul lucru pe care-l fac. Își puse mâna Lyna peste cea a lui Nicholas.

     — Jur că voi face tot posibilul să aduc justiția în lume și să-i apăr pe cei nevinovați, chiar de ar trebui să mor pentru asta. Jhon? se uită Emma la mine odată cu ceilalți.

     Știam că odată ce-mi pun mâna acolo și îmi spun jurământul nu va mai fi cale de întoarcere, inițial vreau să ezit având în vedere că sunt prea speriat pentru a face o asemenea promisiune, dar într-un final îmi pun mâna peste cea a Emmei și spun:

     — Jur pe viața mea, că voi face orice să vă protejez, atât pe voi cât și pe cei inocenți. Și dacă cumva se întâmpla ca unul din voi să moară, să nu cumva să mai apuc ziua următoare. Spun eu timp îm care colierele noastre strălucesc la unison, mâinile noastre emițând un curcubeu ce se răspândește în toată camera.

     — Suntem în asta împreună, spuse Lia uitându-se la fiecare dintre noi pe rând. Am și un plan prieteni, relativ...o regulă. Jhon...e vorba despre Jhon.

     — Poftim? Despre mine? De ce?

     — Tu ești cel mai puternic dintre noi, spuse fata. Nu doar că ești pe jumătate demon, dar cristalul tău este cel mai prețios având în vedere că deține puterea cristalelor noastre la un loc. Ești cel mai puternic, deci ești cel mai valoros. Noi trebuie să te protejăm pe tine cu prețul vieții noastre, asta este singura noastră datorie în momentul acesta. De-acum încolo noi va trebui să murim pentru tine, de-asta nu te putem lăsa să lupți alături de noi împotriva lui Emilly. Noi trebuie să tragem de timp foarte mult în așa fel încât să consume cât mai multă energie vitală și să slăbească din ce în ce mai mult, asta înseamnă că tu trebuie să te păstrezi pentru bătălia finală. Indiferent de ce ni se întâmplă tu nu ai voie să-ți folosești puterile, trebuie să te păstrezi pentru la final.

     — Așa este, noi va trebui să tragem cât mai mult de timp. După ce Emilly este slăbită abeea atunci poți să-ți folosești puteriile.

     — Dar Emilly nu poate muri, le explic eu acestora.

     — Dar o putem întemnița în iad, răspunse Xanilia care apăruse de nicăieri. Eu mă voi întoarce înnapoi în iad și le voi spune gărzilor să pregătească o cușcă care absoarbe orice tip de magie, sunt încă prințesa iadului deci voi fi ascultată fără greși. Dacă Emilly ajunge în altă dimensiune, atunci furtuna se va opri de la sine având în vedere că nu mai e Bryan să puteți fi șase suflete. Și cum în Katerina n-am mare bază, ea nefiind prea apropiată de voi. Defapt ea nu e apropiată cu societatea în general dar asta e partea a doua; tu Jhon mă vei striga pe mine să deschid portalul în spatele lui Emilly, iar atunci tu o vei împinge în el. Dar asigură-te că faci asta doar când este suficient de slăbită. Ai înțeles?

     — Deci, lasă-mă să înțeleg. Planul este acesta: prietenii mei trag de timp luptându-se cu ea să o poată seca de puteri, timp în care tu te duci în iad. După ce Emilly este secată de puteri, te chem pe tine să deschizi portalul în spatele ei unde o voi împinge în iad, și de-acolo te descurci tu. În regulă...am înțeles.

     — Bun, va trebui să mai exersăm asta...

     — Ce să mai exersăm în patru zile?

     — Repetăm planul prestabilit, să-l reținem cu toții. Ați înțeles?

     — Da, spunem cu toții la unison.

     — Ba mai mult, în aceste patru zile voi creea niște amplificatoare de putere să vă puteți lupta mai ușor cu Emilly. Sper că patru zile e suficient timp, sper din suflet...dacă nu aia e. Acum distrați-vă...sunt ultimele zile, aveți grijă în regulă? spuse femeia în halat plecând din cameră.

      Prietenii mei fac tot posibilul să salveze lumea, inclusiv Xanilia. Pot spune că le admir curajul fiecăruia, curaj pe care eu nu-l am și nu-l voi avea niciodată. Tot ce-mi doresc este că dacă totul se termină cu bine, este să fiu din nou un băiat normal cu o viață normală. Atât vreau, o viață normală.