Cele 5 elemente

Capitolul XXXIII

     "Întrerupem programul dumneavoastră normal de televiziune pentru un anunț. Se anunță un ciclon care se apropie din zona estică a orașului Las Vegas, Nevada, de pe insula Rock Island. Stați înăuntru, încuiați ușile și ferestrele, nu ieșiți din locuințe!" acestea erau cuvintele ce au apărut în direct la televizor.

     — Ați auzit prieteni? îi întreb eu pe cei patru care stau lângă mine. Furtuna a sosit...a sosit sfârșitul lumii.

     — Ne-am înțeles...spuse Lyna uităndu-se serios la mine. Dacă e ceva tu nu intervii decât dacă îți cerem noi voie. Tu trebuie să te păstrezi pentru lupta finală.

     — Așteptați-mă și pe mine, spuse Xanilia punându-și cerceii. În regulă...sunteți gata?

     — Stai puțin...îi spun eu mătușii mele ducându-mă în living unde este mama care se uita la televizor îngrozită, Katerina stând lângă ea cu nasul în cărți. Am plecat...aveți grijă de voi. Și dacă nu mă întorc, să nu uitați de mine.

     — Ai mare grijă dragule! mă luă mama în brațe, Katerina închizând cartea și uitându-se la mine.

     — Succes...măcar atât, îmi spuse fata blondă.

     — Jhon, ești gata? mă-ntrebă mătușa mea.

     — Voi face tot ce pot, îi răspund eu ducându-mă înnapoi în bucătărie.

     Odată ajuns acolo, eu mă iau de mână cu Xanilia și prietenii mei, imediat fiind teleportați pe insula Rock.

     Mă uit în jur și nu pot observa cum este exact ca în viziunea mea: ploaia violentă care-mi bate pielea, frigul insuportabil, tunetele și fulgerele, și nu în ultimul rând uraganul alimentat cu magie neagră.

     — Eu mă duc în iad, zise Xanilia în timp ce părul ei blond este bătut de vânt. Când ai nevoie de mine mă strigi, în regulă?

     — Da, o aprob eu pe femeie luându-ne în brațe ultima dată înnainte să ne luăm rămas bun.

     — Ai grijă de tine, zise ea deschizând un portal în spatele ei. Te iubesc.

      — Și eu te iubesc, mamă...îi spun eu femeii la care aceasta intră în portal.

     — Acum, unde e puștoaica?! întrebă Lyna cu voce tare uitându-se peste tot, fără a vedea vreun semn de Emilly. Bănuiesc că ne ocupăm de ea mai târziu, dar mai întâi să încercăm să oprim furtuna. Emma, haide!

     — Acum! își întinse Emma mâna spre ciclon, folosindu-și toate puteriile împotriva lui. Nu....nu merge, nu știu de ce dar nu merge.

      — Acela nu este vânt, Emma! strig eu la ea prin picăturiile de ploaie care se aud cum bat pământul în miliarde de locuri din secundă în secundă. Acela nu este vânt, este magie neagră!

     — Păi știi cum oprești o tornadă? întrebă fata la care Nicholas întrebase reticent:

     — Cum?

     — Cu o altă tornadă! îi răspunse fata, vântul începând să bată și mai tare provocând un al doilea ciclon, lângă cel al lui Emilly.

     — Emma, nu cred că e bine ce faci! îi spuse Lyna timp în care ploaia începuse să se întețească și mai tare.

     — Ai încredere, știu ce fac! apropie ea ciclonul ei de tornada lui Emilly, doar să fie absorbit de aceasta, furtuna mărindu-și puterea. Ce naiba?!