Viata unei adolescente.

Adevar sau provocare

Este ultima seara pe care o petrecem in Anglia, asa ca am decis sa stam impreuna si sa ne jucam un joc. Amber a propus "Adevar sau provocare", iar noi am fost de acord. Era randul lui Connor sa intrebe, iar acesta m-a ales pe mine.

-Sophia, adevar sau provocare?

-Adevar. i-am raspuns deoarece imi era frica de ce provocare as putea primi.

-Bine... Este adevarat ca esti indragostita de Cameron? a intrebat el cu un zambet pe buze.

-Nu. De unde ai scos asta?

-Esti o mincinoasa! a strigat Amber.

-Da... Daca nu ti-ar placea de el de ce ai sta la el in brate? a intrebat Sam.

-Plangea, iar el a incercat sa o faca sa se linisteasca. mi-a luat Emma apararea.

M-am uitat la Cameron, iar acesta vobea cu David si cu Connor incercand sa evite situatia stanjenitoare.

-Serios? Atunci daca spui ca nu ai sentimente pentru el, te provoc sa il saruti. a spus Harry, dupa care el si Austin au inceput sa rada.

In acel moment Cameron si-a ridicat privirea fiind foarte atent la conversatie.

-Poftim? am intrebat mirata.

-Ce s-a intamplat? Iti este frica?

-Nu imi este frica, doar ca mi se pare o prostie.

-Daca spui ca nu iti este frica atunci fa-o!

-Bine!

M-am uitat la Cameron, iar el se uita la mine si mi se parea ca avea un pic de speranta in ochi. Ne-am ridica amandoi si ne-am dus unul catre celalalt, cand am auzit pe cineva strigand.

-In niciun caz! a spus Andrew nervos si a venit si la tras pe Cameron de langa mine.

-Hei... Liniste-te! i-a spus Cameron

-Sa stai departe de sora mea ai inteles? Ea nu e jucaria ta ca sa faci ce vrei cu ea.

-Cred ca exagerezi. Si cine a zis ca ea e jucaria mea?

-Andrew, serios acuma, e dor un sarut. Nu inseamna nimic pentru mine. am incercat eu sa il linistesc.

-Soph, eu ii stiu pe baietii ca si el. Se prefac ca le pasa de tine, insa de fapt vor decat sa profite de tine. Acuma ca tu treci printr-o perioada mai grea, esti mai sensibila, asa ca el si-a gasit victima.

-Nu e adevarat! De unde scoti toate prostiile astea? l-a intrebat Cameron deranjat.

-Ma lasi! Crezi ca sunt prost? Crezi ca eu nu vad ca te folosesti de sora mea? "Saraca Sophia si-a pierdut fratele. Hai sa ma joc eu acum putin cu ea". i-a spus Andrew dupa care s-a intors spre mine. Vrea sa te faca sa te indragostesti de el, dupa care o sa iti franga inima. Iar eu nu am sa permit ca un badaran nesimtit si necrescut sa imi raneasca surioara.

Nu l-am mai vazut niciodata pe Andrew atat de nervos. Daca nu as fi stiut ca el nu este asa si ca nu ar da niciodata in mine, as fugi. Aveam incredere in el si stiam ca vrea ceea ce e mai bine pentru mine. Insa acum exagera. Cel de care imi era putin teama era Cameron. Pana acum a stat linistit si nu i-a dat importanta lui Andrew, insa acum era nervos si el.

-Controleaza-ti limbajul. Nu iti permit sa vorbesti asa cu mine.

-Iar eu nu iti permit sa iti bati joc de sora mea.

-Incetati amandoi! Ce aveti? Eu inteleg ca fiecare vrea sa fie masculul alfa acum, insa ar trebui sa terminati pana nu se ajunge la ceva mai rau. a spus David oprind cearta.

Austin, Amber, Harry si Sam radeau de nu mai putea, iar asta ma facea sa vreau sa le sparg fetele.

-Ce pacat ca se termina totul. Insa daca Sophia nu il saruta pa Cameron, nu isi duce pana la final provocarea si primeste o pedeapsa. spune Amber.

-Ce ziceti de un sarut pe obraz? a intrebat Connor.

-Nu este sarutul pe care il asteptam noi. spune Harry.

-Mai taci din gura. Ai spus un sarut. Nu ai spus unde. Asa ca mai bine nu ai mai spune nimic. A spus Cris.

-Bine, bine.

-Nu sunt de acord sa il sarute. Punct. a spus Andrew inca nervos.

-Haide fratioare, e doar un mic pupic pe obraz. Nu o sa patesc nimic. Si iti promit ca nu o sa insemne nimic pentru mine.

-Bine, fie.

Andrew s-a dus la locul lui inca nervos. Eu m-am apropiat de Cameron si i-am dat un sarut pe obraz. Dupa aceea s-a uitat atent in ochii mei si puteam sa observ ca era foarte suparat si dezamagit, nu intelegeam de unde venea asta, dupa care a spus.

-Acest joc s-a terminat!

Fiecare a mers in camera lui, mai mult sau mai putin fericit.

In dimineata urmatoare ne-am facut bagajele si am plecat. Pe drum spre aeroport am stat cu Cris deoarece Andrew era inca suparat pe mine, iar langa Cameron clar nu m-as fi asezat. Azi nu a vorbit deloc cu mine. De fiecare data cand se uita la mine avea o privire rece. Poate ca ceea ce a zis Andrew este adevarat si Cameron doar isi bate joc de mine. Eu chiar incepeam sa il plac si speram ca putem sa devenim prieteni.

Am ajuns acasa destul de obosita, insa fericita ca o sa imi vad parintii. Mi-a fost foarte dor de ei.

-Mama! am strigat eu si am alergat spre ea.

-Fata mea. Mi-a fost foarte dor de tine. mi-a spus ea si m-a imbratisat strans, poate chiar prea strans. Cum a fost excursia?

-Si mie mi-a fost dor de tine! A fost foarte bine si m-am simtit super. Am facut o gramada de poze si de abia astept sa ti le arat.

-Ma bucur ca te-ai distrat. Dar fratele tau unde este?

-Nu stiu sigur. Probabil a ramas mai in spate cu prietenii lui. Uite ca acum vine.

Mama s-a dus la Andrew si eu am ramas cu Derek. De obicei eu si cu Derek nu prea vorbeam si nu eram chiar asa de apropiati. El se intelegea cel mai bine cu James, insa si cu Andrew se intelege ok. Nu voiam sa il intreb cum se simte mama pentru ca ar fi parut ciudat si puteam si eu sa imi dau seama cat de mult sufera. Apreciez faptul ca are grija de mama si ma bucur mult ca mama a gasit pe cineva asa de bun ca si el.

-Haide sa mergem acasa! a spus mama care venea cu fratele meu. Am facut pizza.