Sophia este o fata de 18 ani care se bucura de viata pe care o are, pana cand ceva tragic se intampla si toate lucrurile se schimba. Relatiile cu prietenii si cu familia ei vor fi diferite, iar atunci cand incepe sa traiasca o poveste de dragoste al...
-Imi pare extrem de rau. Se pare ca masina a fost lovita pe partea pe care a stat el. Am facut tot ce am putut, insa nu l-am putut salva. Condoleante! spune doctorul dupa care pleaca.
Am auzit-o pe mama cum striga dupa care m-am prabusit si am inceput sa plang. Totul parea ireal. Nu se putea ca fratele meu sa fi murit. Insa oricat ma gandeam ca asta era o minciuna, stiam ca de fapt totul este adevarat, iar asta m-a facut si mai mult sa plang. Andrew a venit langa mine si am plans amandoi parca pentru o eternitate. Dupa cateva momente am aflat ca iubita lui, Erica, a supravietuit, insa un picior i-a fost amputat. Familia ei a venit sa ne ofere condoleante, insa mie imi venea sa urlu la ei, de aceea cand au venit la mine nu m-am uitat la ei si nu am zis nimic. Stiam ca nu ei sunt de vina si ca trebuie sa ma bucur ca fata lor este bine, insa nu puteam. James era mort, iar eu simteam ca ma scufund.
Urmatoarele 3 zile nu am fost la scoala. Am asteptat pana dupa inmormantarea lui James. A fost foarte trista, insa toti cei dragi au fost alaturi de noi. Peste 2 zile vom merge in excursie, insa nici eu nici Andrew nu o asteptam. Mama si tata au hotarat ca asa ar fi cel mai bine si ca o sa ne ajute sa trecem mai repede peste asta. Desi nu am fi vrut am acceptat si mi-am dat seama ca aveau dreptate.
Vineri m-am dus la scoala imbracata in negru, desi nu este obligatoriu, insa am vrut sa mai am o ultima zi in care sa fac asta pentru fratele meu. De fiecare data cand ma gandesc la el incep sa plang. In ultimele zile am si visat cu el. Am decis ca azi nu ma voi machia pentru ca sunt sanse sa incep sa plang. Tinuta este una normala si confortabila.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am ajuns la scoala si aveam impresia ca toata lumea se uita la noi. M-am dus la dulapul meu ca sa imi las cartile.
-Hei! s-a auzit o voce in spatele meu.
M-am intors si l-am vazut pe Cameron.
-Salut!
-Am vrut sa iti spun ca imi pare foarte rau de ce s-a intamplat cu fratele tau.
-Da... multumesc. am spus gandindu-ma ca probabil sta acum cu mine doar din mila.
-Uite, Sophia stiu ca noi doi nu prea vorbim si ca probabil crezi ca fac asta din mila sau ceva, dar nu este asa. Chiar imi pare rau si stiu cum te simti.
-Wow. Pai iti multumesc pentru sinceritate si nu ma asteptam sa stii cum ma cheama, dar...
-Cum sa nu stiu cum te cheama? Sophia suntem in aceasi clasa de 2 ani. Nu ma gandeam ca asta crezi despre mine. a spus el, iar dezamagirea i se citea in ochi.
-Imi pare rau, dar in astia 2 ani abia de mi-ai zis 5 cuvinte si esti cel mai popular baiat din scoala. De unde era sa stiu ca iti pasa de mine?
-Ai dreptate. Imi pare rau ca nu am prea vorbit cu tine. Dar asta nu inseamna ca sunt o persoana egoista si nepasatoare.
-Nu am zis asa ceva. Doar ca totul este foarte ciudat. am spus ridicand tonul.
-Bine. Pai ce sa zic... imi pare rau ca ti-am facut o prima impresie asa de proasta. Nu stiam ca asa ma consideri. a spus el si a plecat.
Ce a fost asta? Tocmai am vorbit cu cel mai popular baiat din scoala, iar lui ii parea rau pentru mine, iar eu am reusit sa il fac sa se simta prost. Bravo Soph, bravo!
Weekendul a trecut destul de repede si mi l-am petrecut facandu-mi bagajele pentru excursie, vorbind cu Emma si Cris si stand cu mama si tata. Era atat de trist sa ii vezi. Tata incerca sa para puternic, insa era distrus. Cat am stat la el a incercat sa zambeasca cat de mult a putut ca sa ma faca sa ma simt bine, insa eu puteam sa vad durerea din ochii lui. In schimb mama nu se chinuia sa isi ascunda suferinta. Plangea aproape in fiecare zi. Eu incercam sa stau cat de mult puteam cu ea, insa faptul ca ea era asa ma facea si pe mine sa plang si chiar nu mai voiam sa plang. Eram linistita sa stiu ca Derek o sa fie alaturi de ea cat timp noi vom fi plecati.
Era asa de ciudat. Pana acum eram 3 frati, cei 3 purcelusi sau cei 3 muschetari, iar acum am mai ramas numa noi 2, gemenii. Toata lumea care vorbea despre noi spunea ''gemenii si James". Acum o sa fie doar "gemenii".
