Viata unei adolescente.

Lucruri rele

La scoala totul e ca de obicei, normal. Ieri a fost o zi foarte speciala pentru mine si ne-a adus relatia la un alt nivel.

Acum stau si le astept pe Cris si Emma, insa nu apare niuna. Le sun pe amandoua si nu imi raspund. Dupa 5 minute in care incerc sa dau de ele, incep sa ma panichez. Il vad pe David, asa ca ma duc la el.

-Buna, David! ii spun zambind.

-Sophia, salut! imi spune dupa care ii face semn fetei cu care era sa plece. Ce mai faci?

-Bine, multumesc! Imi pare rau daca v-am intrerupt. 

-Nu, stai linistita. Era doar una dintre fane. spune si incepem sa radem. Oricum nu stiam cum sa scap de ea.

David e un tip foarte de treaba. Ne intelegeam bine si inainte, insa de cand eu si Cameron suntem impreuna am petrecut mai mult timp cu el si Connor.

-Am vrut sa te intreb daca nu le-ai vazut cumva pe Cris sau Emma. Incerc sa dau de ele de ceva vreme si nu prea reusesc.

-Nu, imi pare rau. 

-Off. Multumesc oricum. Ne vedem mai tarziu. Pa!

-Daca le vad sau ceva, iti trimit un sms. Pa!

Am plecat catre dulap pentru ca in 2 minute incepe ora. M-am dus in clasa si chiar cand a sunat clopotelul a aparut Emma, care s-a asezat langa mine.

-Emma! am spus eu uimita. Unde ai fost? Te-am sunat si pe tine si pe Cris de o gramada de ori. M-am speriat. Am crezut ca ati patit ceva. ii spun si o imbratisez.

-Sunt bine, Soph! Am pierdut autobuzul si mi-am uitat telefonul acasa. A trebuit sa vin pe jos si doar cand am ajuns am realizat ca nu am telefonul la mine. Imi pare rau ca ti-ai facut griji.

-E ok. Cris unde e?

-Nu stiu. Nici ea nu ti-a raspuns?

-Nu. V-am sunat pe amandoua de o gramada de ori. M-am dus si l-am intrebat si pe David daca nu v-a vazut.

-Asta chiar e ciudat. Cris sta mereu lipita de telefonul ei. Spre deosebire de mine, daca l-ar uita acasa probabil s-ar intoarce si l-ar lua fara sa stea pe ganduri.

Profesoara a intrat in clasa si a trebuit sa intrerupem discutia. Toata ora m-am gandit la Cris si la faptul ca trebuie sa fie bine. Nu imi permiteam sa cred ca a patit ceva pentru ca asta m-ar distruge.

In pauza am incercat sa o sunam de 100 de ori. I-am sunat parintii, iar ei ne-au spus ca de dimineata a plecat la scoala ca de obicei. Nu am vrut sa ii ingrijoram, insa a trebuit sa le spunem adevarul. S-au panicat si mama ei a inceput sa planga, insa ne-au spus ca daca reusesc sa afle ceva o sa ne anunte.

Cameron a trebuit sa plece mai repede de la scoala, insa am decis ca dupa ore ma voi duce la el. Chiar am nevoie de el. Am nevoie sa imi spuna ca totul e bine si Cris nu a patit nimic. Ajung la usa si aud niste tipete. Bat la usa, insa nu imi raspunde nimeni, asa ca intru singura. Ma duc in bucatarie de unde vine zgomotul si ii gasesc pe toti 4 certandu-se. Mai mult Cameron cu parintii lui, iar Cloe sta pe scaun si asculta. Cand ma vede imi zambeste si eu fac la fel.

-De ce trebuie sa faci mereu asta? De ce trebuie sa se ajunga mereu la cearta? Nu ne poti lasa pe noi sa ne rezolvam problemele? spune calm mama lui Cam.

-Exact, Cameron. Tu ar trebuie sa iti vezi de relatia ta cu fata aceea si sa ne lasi pe noi sa ne vedem de a noastra. spune nervos tatal lui.

-Nu imi spune tu mie ce trebuie sa fac cu relatia mea, bine? Spre deosebire de tine eu imi respect prietena.

-Adica tu o respecti si eu nu?

-Nu, tata. Nu! Tie nu iti pasa de nimeni. Vrei doar sa distrugi familia asta. La asta ai fost bun mereu. Si tu mama, nu inteleg de ce mai stai cu el daca vezi cum ne trateaza. Cum te trateaza! Nu vezi ca distruge tot si ca nu da doi bani pe familia asta?

-Nu ai dreptul sa vorbesti asa cu mine. Sunt tatal tau. Nu iti este rusine?

-Nu, tata. Nu imi e rusine. Tie ar trebui sa iti fie pentru tot ce ai facut si faci in continuare.

-Cu comportamentul asta s-ar putea sa nu te mai placa nicio fata. Nu stiu ce vede fata aceea la tine.

-Travis! Nu intrece masura.

-Nu intrec deloc masura, Kate! Deloc! O sa isi distruga relatia si o sa ii distruga inima fetei aleia cu comportamentul asta. Imi e chiar mila de ea.

-Nu ai niciun drept sa vorbesti despre iubita mea si despre relatia mea! Ai auzit? Eu macar nu imi bat joc de ea. Tu esti cel care isi bate joc de mama si de toti.

Nu l-am mai vazut niciodata pe Cameron atat de nervos. Nu stiam ca are probleme in familie. Eu i-am cunoscut familia, m-au invitat o data la cina, si mi se parea ca are o familie feericita. In secunda urmatoare mama lui Cameron isi intoarce capul si ma vede.

-Buna, Sophia! Nu stiam ca ai venit.

-Buna ziua!

Cameron isi intoarce privirea spre mine. Ma uit in ochii lui si tot ceea ce vad e ura. E foarte nervos. Pleaca de langa tatal sau, ma ia de mana si plecam din bucatarie in camera lui. Tranteste usa si se aseaza in pat. Isi pune fata in palme, iar eu raman in picioare langa usa. Stam in liniste cateva momente pana cand sparg tacerea.

-Scuze ca am intrat asa. Era usa deschisa si nimeni nu a auzit cand am batut. Ar fi trebuit sa plec.

-Nu. E bine ca ai venit. Nu trebuie sa ii lasam pe ei sa distruga... sa distruga tot.

-Cam, esti bine? Stii ca mie poti sa imi spui orice. ii spun si ma asez langa el in pat.

-Stiu, Sophia. Stiu.

Il iau in brate si el face la fel si stam asa cateva minute. Nu e nevoie de cuvinte. Aste e exact de ce am eu nevoie si la fel si el. Stiu cum e sa ti se certe parintii si nu e un sentiment placut deloc.

-Multumesc! imi spune dintr-o data. Multumesc ca esti aici cu mine.

-Cameron, ti-am spus ca o sa fiu mereu alaturi de tine. Vrei sa imi spui ce s-a intamplat? Daca nu esti pregatit e ok.

-Tata o inseala pe mama. imi spune si raman socata. Si o inseala de vreo 2 ani. Mama a aflat numai anul trecut si de atunci o tinem tot asa. In cearta. Nu inteleg de ce ii permite sa isi bata joc de ea. Il primeste mereu si in fiecare seara merge in camera si plange. M-am saturat sa planga mereu pentru un dobitoc. Intelegi? M-am saturat! Si Cloe la fel.

-Imi pare rau, Cam! Insa nimic din ce a spus tatal tau nu e adevarat, stii? Nu vei distruge nimic. Eu o sa fiu mereu aici. Sper ca stii asta.

Nu mi-a raspuns, insa m-a imbratisat mai strans. Am mai stat asa cateva clipe, pana ce telefonul meu a inceput sa sune. 

-Bine, multumesc! La revedere! am spus si am inchis conversatia.

-Cine a fost? S-a intamplat ceva? m-a intrebat Cam vazand ca m-am intristat.

-Erau parintii lui Cris. M-au sunat sa imi spuna ca nu au reusit sa dea de ea si ca daca nu apare pana dimineata o sa mearga la politie.

-Soph, totul o sa fie bine. Sunt sigur ca Cris e teafara si ca nu s-a intamplat nimic rau.

-Sper. ii spun si o lacrima imi aluneca pe obraz.

-Nu plange, iubito. Te rog. Totul va fi bine o sa vezi. imi spune si ma ia in brate. 

Am mai stat la Cam cateva ore, dupa care am mers acasa. Inca nu avem nicio veste despre Cris ceea ce inseamna ca daca nu apare in cateva ore o sa o dea disparuta. Incerc sa inteleg ce s-ar fi putut intampla, dar nu imi vin in cap numai lucruri rele.