Sophia este o fata de 18 ani care se bucura de viata pe care o are, pana cand ceva tragic se intampla si toate lucrurile se schimba. Relatiile cu prietenii si cu familia ei vor fi diferite, iar atunci cand incepe sa traiasca o poveste de dragoste al...
-Sophia grabeste-te! O sa intarziem la scoala! striga Andrew
Asta este prima zi de scoala si eu m-am trezit foarte greu in aceasta dimineata. Am mers sa fac un dus dupa care am pus cap la cap o tinuta perfecta pentru aceasta zi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Azi diriginta o sa ne povesteasca despre excursia care va avea loc saptamana viitoare in Anglia. Parintii nostri au fost de acord sa ne lase sa mearga asa ca ieri, la festivitatea de inceput de an scolar, au semnat acordurile. Desi sunt foarte entuziasmata in legatura cu excursia, am sentimentul ca azi se va intampla ceva.
-Gata....nu mai tipa....sunt gata!
-Bine. Haide ca ne duce James . Apropo, arati foarte bine azi! spune Andrew si ma saruta pe obraz.
Am ajuns la scoala la ora 8 fix. Dupa ce am intrat in clasa si ne-am bucurat ca nu am intarziat, Andrew mi-a spus:
-Vezi... daca te miscai mai repede ajungeam mai devreme. Am avut noroc ca nu am intarziat in prima zi de scoala.
-Da, da, da... ai putea sa nu mai dai vina pe mine si sa te bucuri ca am ajuns la timp. i-am spus suparata.
-Trebuie sa ma bucur ca fratele nostru este un sofer foarte bun, ca daca ai fi condus tu nu ajungeam nici la prima ora.
-Hei, conduc foarte bine.
-Am zis eu ca nu conduci bine? zice Andrew cu un zambet pe fata.
-Te urasc!
-Si eu te iubesc, surioara! spune Andrew si imi da un sarut pe frunte.
M-am indreptat spre locul meu, in banca 4 de pe randul de la geam chiar langa Emma. Cris statea in banca din fata noastra impreuna cu Cleo Jackson, sora lui Cameron. Fetele au inceput sa povesteasca, insa eu eram prea obosita asa ca m-am intins pe banca sperand sa intarzie diriga, dar se pare ca m-am inselat. Aceasta a intrat si dupa ce ne-a urat bun venit a inceput sa vorbeasca despre excursia de saptamana viitoare, cand cineva a intrat in clasa si a intrerupt-o.
-Buna dimineata! Imi pare rau ca am intarziat.
-Buna dimineata! Nu e nicio problema Cameron. Poti lua loc.
Dupa ce Cameron a luat loc diriginta a continuat sa povesteasca despre excursie. Ziua a trecut foarte repede, insa eu tot aveam senzatia ciudata ca se va intampla ceva . Am ajuns acasa, singura deoarece Andrew a mers in oras cu cativa prieteni, si totul parea foarte linistit, prea linistit. Cand am intrat in casa nu am auzit pe nimeni, asa ca am mers in bucatarie unde era Derek.
-Salut! Unde este mama? Am sunat-o cand am plecat de la scoala si nu mi-a raspuns.
Derek si-a ridicat primirea si avea ochii rosii ca si cum ar fi plans.
-Derek ce s-a intamplat? De ce ai plans? Si de ce este casa asa de linistita? Unde sunt James si Daniel? Ar fi trebuit sa fie acasa. S-a intamplat ceva grav asai? am spus speriata, gata sa plang.
-Sophia te rog frumos sa te linistesti. Da, s-a intamplat ceva grav si vreau sa stai jos ca sa iti pot spune, bine? a spus Derek, iar cand eu am dat din cap acesta a continuat. Fratele tau, James, a avut un accident de masina. Este la spital acum, iar parintii tai sunt acolo cu el. Eu am ramas acasa ca sa te astept si sa mergem impreuna. Hei, te rog linisteste si nu mai plange sunt sigur ca totul va fi bine.
-Cum ai vrea sa ma linistesc? Fratele meu e in spital? Ce... am... sa... ma... fac... fara... el? am spus eu printre suspine.
Derek s-a ridicat de la masa si am mers catre usa de la intrare asa ca am fugit in masina. Drumul spre spital a fost foarte lung. Am plans tot drumul, iar atunci cand am sunat sa i spun lui Andrew a trebuit sa ii pasez telefonul lui Derek fiindca nu puteam forma o propozitie. Acesta ne-a spus ca ca ajunge mai repede decat noi la spital pentru ca este mai aproape. Cand am ajuns la spital am sarit in brate la Andrew si am continuat sa plang. El m-a imbratisat strans si a inceput si el sa planga. Am stat acolo catva timp dupa care m-am dus sa ii imbratisez pe mama si pe tata. Mama era distrusa de la atata plans si imi era frica ca nu cumva sa lesine sau ceva. Dupa ce m-am linistit le-am anuntat si pe Emma si Cris si au venit cat de repede au putut. Nu au stat mult, insa prezenta lor m-a facut sa ma simt mai bine, dar in momentele acelea aveam nevoie sa fiu alaturi de familia mea, asa ca am simtit ca ma inteleg atunci cand au plecat. Am stat in sala de asteptare mai mult de 2 ore si nimeni nu a venit sa ne spuna nimic. Mama statea de canapea alaturi de Derek care incerca sa o linisteasca, tata statea pe un scaun, iar langa el statea Daniel. Pe niste scaune mai indepartate statea familia Ericai, iubita lui James care era cu el in masina. Eu si cu Andrew stateam pe podea, el avea mana pe dupa umerii mei, iar eu stateam cu capul me umarul lui. Nu stiu daca are legatura cu faptul ca suntem gemeni, insa in momentele acelea am simtit ca el era singura persoana care m-ar fi facut sa ma simt mai bine si cred ca si el simtea la fel.
Intr-un final doctorul a iesit din sala de operatii si a inceput sa vorbeasca despre operatie si despre James dupa care am auzit-o pe mama strigand, iar eu am cazut pe podea plangand.
