Iubito, a venit iarna
Tu încă ești plecată
Eu încă te aștept
În fierăria mea întunecată
Mai trece un an fără tine
Dar te simt aproape, când îți scriu
Mă simt slăbit și sper că atunci când o să te revăd, încă să fiu, viu.
Mi s-a derăpant coșmelia
De la atâta singurătate
Și pereții plini de igrasie
Au început să crape
Se vede sufletul prin crăpături
Și doar vântul îl mai vizitează
Aducând cu el parfumuri triste
De la gânduri fanteziste
Parfum de noi, parfum de ce ar fi fost
Parfum de ce nu este
Parfum amar de basm
Parfum dulce de poveste
Și trag pe nări și se îmbată
Iar pe mine mă omoară
Că încă mă gândesc din nou la tine
Pentru a o suta mia oară..
Cum oare e posibil
sunt vrăjit sau blestemat
Să nu mai pot să mi te scot
Din suflet și din cap.
