dimineața după ploaie
anxietatea îmi dă târcoale
privirea mi-e greoaie
și ceștile de cafea îmi cască, goale.
simt un fel de un fior
de tristețe, bucurie, că poate pe la prânz sau mai pe seară
o să mor...
de plictiseală.
și apoi să bântui, ca un strigoi
pe netflix, după seriale noi.