Tu
Ochii tăi sunt precum două ferești
Mai mici și sticloase prin care zărești
Alte două punctulețe rotunde
Ce ascund sentimente profunde.
Iară mai jos în mijloc stă liniștit un deal
Ce-mi pare uneori prea drăguț, ireal,
Care îți dă aroma crinilor frumoși
Iar simțurile-ți cântă după ce îi miroși.
Privirea de mi-o-ndrept la ale tale buze
Zăresc visuri avute demult despre muze,
Ce toate doritoare mă strigau cu disperare
Însă m-am îndreptat doar spre a ta chemare.
Ești înzestrată cu niște ochi ce mă orbesc
Când încerc să îi privesc și să-ți spun că te iubesc,
Dar îmi asum riscul de-a fi orb pe veci
Dacă tu cu mine o noapte-ai să petreci.
CITEȘTI
Poezii
Poesía,, Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. '' ( Mihai Eminescu, Epigonii) Mihai Eminescu - geniu înnăscut, poetul meu preferat... Scrierile sunt c...
