55

101 4 0
                                    

Deranjant de frumoasă

Breteaua de la sanda îi sugruma glezna,
Iar pielea îi suporta toată încărcătura.
Poate-i chinuitor, dar nu-mi pot imagina
Cum de niște bețe îi corectează postura?

Era la două mese distanță de mine
Și o puteam analiza fără vreo reținere.
Muzica din local o făcea să se clatine,
Însă nu așa cum inima poate că-i cere.

Am rămas la un moment dat numai noi,
Căci restul de trupuri obosite au plecat.
Atunci am venit lângă ea, simțind că mă înmoi
Pe acel scaun privind fața ce m-a fermecat.

PoeziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum