Jocul iernii
E un tablou mirific dincolo de fereastră
Care stă neclintit sub o mantie albastră.
Pământul a căpătat îmbrăcăminte argintie
Fiind scutit astfel de-ntreaga monotonie.
Copii mulți se dau pe derdeluș țipând,
Alții se împing și cad în zăpadă râzând.
Iar după un timp, cei mici de foame aduși
Vin acasă obosiți grămadă pe la uși.
Copacii muți desprinși parcă din basme
Au albit mai toți acoperiți de fantasme.
La ei acest omăt pe crengi este sublim.
La noi arată doar că tot îmbătrânim.
Viscolul strigă amarul, creând simfonii
Iar frunzele rămase îmi stârnesc armonii.
El se face mai asurzitor și eu am tăcut,
În fața pulberii albe devin cu încetul mut.
CITEȘTI
Poezii
Poetry,, Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. '' ( Mihai Eminescu, Epigonii) Mihai Eminescu - geniu înnăscut, poetul meu preferat... Scrierile sunt c...
