Written Love // Larry Stylinson [ FINISHED ]

Louis ( Partea a 2.9 a )

- Deci? și-a dat ochii peste cap.

În acel moment mi-a sunat telefonul, slavă Domnului. Dar era un număr necunoscut. Asta nu mi se prea întâmplă.

- Alo?

- Hey, Lou.

Simțeam deja cum acea voce groasă, familiară îmi străpungea inima cu totul.

 - Harry? m-am încruntat și mi-am trecut mâna prin păr.

- Cum ai.. nu contează, a rostit rapid, apoi și-a dregat vocea, ce faci?

- Uhm.. m-am uitat la Anne pentru o secundă, apoi pe tavan. Bine, tu? mi-am mușcat buza scurt.

- Bine, a râs, știi cât e ceasul?

Mi-am depărtat puțin telefonul de ureche și m-am uitat la ceas. Șapte. Stai puțin..

- Șapte?.. am răspuns puțin speriat.

- Corect, a sughitat. Îmi place ora asta.

- Harry.. ești beat? mi-am pus mâna rapid la frunte, iar Anne m-a privit suspicios.

- Drunk in love, a fredonat și când am făcut-o, mi-am simțit inima cum a zâmbit.

Am înghițit în sec și am spus cu o voce tremurândă.

- Unde ești?

- Ieși pe balcon, a chicotit.

- La Dracu.. am scăpat telefonu din mână și am făcut ce a zis el. 

L-am văzut jos, cu un trandafir într-o mână și o sticlă de bere cealaltă, zâmbind larg. Îl priveam mirat și respiram greu. L-am auzind murmurând ceva, însă n-am înțeles ce. Mi-a aruncat trandafirul și l-am prins. 

- Și eu te iubesc, L, a țipat.

Avea un zâmbet până la urechi și-mi trimitea pupici în aer. Nu știu dacă își bătea joc de mine sau dacă el chiar simțea asta. Și de unde știe el totul? Căcat!

- Hai jos, a râs, apoi a băut din sticla de bere.

M-am întors terifiat cu fața către Anne care mă privea mirată, însă părea că a înțeles. M-am uitat la ea cu o față întrebătoare și a dat aprobator din cap. Am fugit rapid afară și l-am văzut că stătea cu brațele deschise și se uita la stele. M-am apropiat timid de el și am luat o gură mare de aer. M-a tras brusc la el în brațe și a aruncat sticla. Mă strângea tare, iar eu mi-am înconjurat mâinile în jurul taliei lui. Când mi-a dat drumul, mi-am pus mâinile pe față și am repetat 'scuze!' de multe ori. El râdea. Într-un final am tăcut, fiind stânjenit. Mi-a luat mâinile de pe față și m-a făcut să-l privesc punându-și palmele pe obrajii mei, roșii și calzi.

- Ascultă, a zâmbit. Nu sunt beat, încercam să fac o glumă care nu prea mi-a ieșit din câte se pare, a râs.

Am rămas cu gura căscată, ascultându-l atent și stând nemișcat. Și-a luat palmele de pe obrajii mei și le-a pus pe bazinul meu.

- Știu că ești L.

- Cum? am șoptit, respirând din ce în ce mai greu.

- Ești singurul meu coleg din liceu pe care îl cunosc din clasa întâia. Și vorbești la fel ca înainte, chiar dacă ești mai profund și romantic. Ah, da. Și ai scrisul la fel. Plus, ne-am întâlnit la șapte ani și acesta e și numărul tău norocos.

Și-a lipit nasul de al meu și am înlemnit. Mi-a zâmbit blând.

- Te iubesc, de când ți-am întâlnit prima dată privirea, în învățământul primar. Și dacă simți la fel, atunci nu cred că o să mă refuzi.

M-a lipit de el într-un sărut lung și apăsat.

Sfârșit!

ok, știu, știu. v-am lăsat o grămadă fără acest capitol, care mai exact, e ultimul.

dar, dacă vreți și voi, o să urmeze continuarea cărții.

așa că, vă aștept părerile în comentarii.

ah, în legătură cu Anne.. păi, ea i-a privit de pe balcon și cam atât.

da, cred că Written Love are nevoie de sezonul doi, am încheiat prea brusc.

oricum, vă mulțmesc de sprijin, fără voi n-aș fi terminat cartea asta >:D<