Dragoste neasteptata

Capitolul 12 : Zambete si replici

 Nimeni nu vorbeste de jumatate de ora . Jack s-a ridicat in urma cu 20 de minute si s-a dus sa priveasca ploaia . Acum ea e singura care se mai aude , acompaniata de fulgere si tunete . Eu nu m-am clintit , insa incep sa ma foiesc nervoasa la ce tensiune incordata se simte in aer .

 -Jack ? 

 Nu sper sa imi raspunda , pentru ca nu a mai vorbit cu mine . Si nu credeam ca imi va displace , dar totusi :

 -Jack ?

 -Ce? 

 Intreaba rapid si cu raceala in gat . E serios . 

 -Scuze .

 Tacere .

 -M-ai auzit ?

 -Da , Andreea , te-am auzit si sunt complet surprins ca ai cedat asa de repede . E limpede ca nu poti rezista fara mine nici macar  o ora . 

 Acelasi ton increzator si plin de veselie . 

 Ma ridic fulgerator , in timp ce el se intorce cu fata inspre mine , zambindu-mi . Il sagetez cu privirea , iar daca ea ar putea sa ucida , asta ar fi fost de mult pe cealalta lume . 

 -T-tu , t-tu . T-tu , dobitocule . Esti un porc fara pic de maniere  .

 -Pentru stiinta ta , porcul n-ar maniere .

 -Ma bucur ca recunosti ! 

 -Hm ?

 -Ce e cu "hm''?

 Ma priveste cu interesc si zambeste ca pentru sine :

 -Ce e?

 -Tocmai ai insultat pentru a treia oara pe ziua de azi , persoana care are cheile si stie cum sa conduca , unicul mijloc de transport cu care poti ajunge acasa . 

 -Nu cred . Ultima data cand am verificat , aveam picioare cu care pot merge . 

 -Nici eu nu cred . In blugi aia scurti . Nu cred ca e o idee buna . 

 Are dreptate si simt cum ma ia greata numai gand ma gandesc la asta  . Poate doar imi imaginez , sau chiar imi e greata si vad cum pestera se invarte odata cu mine  . Imaginea lui mi se pare tot mai neclara si incerc sa ma pastrez in picioare . Ma priveste un pic surprins de tacerea mea brusca .

 -Jack?

 -Andreea ? Ce ai patit ? Esti verde ! Andreea ? Andreea !

 E tot ce aud inainte sa lesin .