Dragoste neasteptata

Capitolul 21 : Situatie neprevazuta

 Mergem non-stop , fara nici o discutie tampita de patru  ore si jumatate  . N-a scos o vorba de la restaurant si il simt mai rece decat inainte sa intram in localul ala darapanat . Stiu ca e supar- asta e clar - dar nu stiu de ce ? Nu i-am spus nimic care sa il super - in-afara de prost , tampit , dobitoc....etc  . 

 -Jack ! 

 Nici un raspuns . Aud doar vantul vajaind pe la urechile mele , izbindu-se in casca . 

 -Jack !

 Tacere .

 -Jack , pentru Numele Lui Dumnezeu ! Raspunde ! 

 Nimic . Nici macar un raset . 

 " Tipul asta sigur e ciudat " 

 -Incearca sa nu ma mai faci ciudat din orice moti....

 Am ramas muta de uimire . Il simt cum isi musca buzele , ca si cum facuse o  greseala ....."Stai putin ! Asta e tocmai ce am spus in mintea mea ! E ....."

 -Jack ? Explica-te !

 -La restaurant . M-ai facut  ciudat .

 -Ba nu te-am facut ! Cum poti sa spui asta ! Stiu si eu  ce imi iese pe gura si ce nu ! Acum spune adevarul ! 

 Liniste . Insa dincolo de tacerea lui , aud un sunet straniu si metalic, unul  huruit , iar apoi nu mai aud nimic . Pentru ca motorul , e dus . Il simt pe Jack incordandu-se si inspirand nervos , si oftand se uita spre motocicleta . 

 -Minunat si cu o perfecta sincronizare ! Apoi inspre mine . S-a stricat ! 

 -Aaaa? Si nu il poti repara ? intreb nestiutoare . 

 -Daaaa! Sigur ! Pe loc! Ce crezi , ca sunt Superman ?!

 Da cu piciorul in roata din fata . Spune o injuratura subtila si se invarte in jurul motocicletei . 

 Pana acum nu observasem unde ne aflam , dar in momentul acesta mi s-a aprins luminita . Si s-a stins la fel de repede pe cat  s-a luminat . Ne aflam intr-o padure . Nu mai suntem pe autostrada pe care sunt mereu ateliere de mecanica . Insa in pustiu .... ce sa mai zic ? Suntem pierduti . Pentru ca desteptul de Jack nu m-a lasat sa imi iau telefonul cu mine , acum nu putem suna nici la politie , desi cred ca as fi facut cu ore bune in urma . 

 Recapituland : suntem pierduti printre ramurele , motorul ne-a lasat pe un drum forestier la cine stie cati kilometri de civilizatie , avand doar o sticla de apa potabila si cateva sendwichiuri la noi . O situatie minunat de neasteptata . 

 -Jack ? 

 Ma uit in stang si dreapta mea . Nu-i . Fac stanga imprejur . Nu . A plecat . M-a abandonat . 

 -Jack ! 

 -Numai zbiera atata si du-te sa culegi lemne ! Trebuie sa facem cu culcus pentru l-a noapte . 

  Iese dintre niste tufisuri cu o fata impietrita pe fata si cu un manunchi dubios de mare si verde de frunze .

 -Cum...?

 -Nu conteaza . Du-te . 

 .....

 Ma invart printr-o dumbrava de vreo douazeci de minute in cautare unui bat . Tot ce am gasit pana acum sunt doar betisoare . Oftez cu amaraciune , intrebandu-ma ce face Jack cu motocicleta . Eu personal , i-as fi dat un braci sa se duca intr-o rapa , dar banuiesc ca ar trebui sa platesc cu viata daca as face asa ceva . 

 Ma intorc resemnata din locul in care m-a parasit norocul de tot  . Putin mai incolo , oe dreapta drumului prafuit , in padure , statea un culcus in care s-ar fi putut culca si 5 persoane . Il vad pe Jack carand doi bolovani imensi intr-o mana si 3 sau 4 duzini de bate groase cat in cheietura mea . 

 Ma ascund dupa un trunchi de copac lat cat doua ca mine si il privesc cu atentie . Nici o picatura de sudoare . Nici un gafait . Nici un efort fizic depus . Fata sa nu ii tradeaza nimic . Absolut nimic. E perfect calm . 

 "Ce naiba ...?" Si parca citindu-mi gandurile , scapa tot ce are in maini si se intoarce inspre directia mea . " La dr*cu! "

 -In loc sa te holbezi la mine ai putea sa ma ajuti . 

 Si intr-adevar , fara sa observ , ma uitam la el atenta , si mai degraba la  pieptul lui -acum gol - pe care sunt iesiti in relief , muschii antrenati . " Sunt absolut sigura , ca nici cu un asemenea corp lucrat ca al lui n-ar putea sa ridice bolovanii aia cat 4 capete de-ale noastre , intr-o mana , iar in cealalta sa tina manunchiul ala de bete . "

 Dar in loc sa ii impartasesc parerea mea , merg sa il ajut . Incerc sa iau o duzina din betele me care le ducea el , insa realizez cu stupoare , ca sunt imposibil de ridicat . Cantaresc in jur de 70 de kg . Un lucru anormal pentru niste bete . "Sunt doar niste bete " , mi-am repetat in gand , ametita . 

 -Nu conteaza , spune si se intreapta spre culcus . Locsorul avea in jur de 1,30 in inaltime , 3-4 metri in latime si 1,90 in lungime . E construit numai din bete precum cele incercate de mine , si acoperite de un strat gros de frunze . Nu stiu de unde a luat funie- si probabil era in portbagajul motocicletei - dar cu asta sunt legate betele si frunzele intre ele . Du-te si vezi daca gasesti prin apropiere un rau ! imi striga ,stand cu spatele la mine in timp ce lega bazele culcusului de bolovanii pe care i-a adus . 

 Ii urmez indicatia si incep sa bananai din nou prin padure . Copacii sunt toti la fel : acoperiti de muschi si cu varfurile ascunse de vederea mea . Pe jos , trosnesc sub greutatea mea , betisoare micute laolata cu frunze uscat , maronii . Un lucru ciudat la padurea asta si la arborii ei : ramurile  , sunt sus puse . La tot ce pot ajunfe se rezuma doar in muschi si scoarta  . Nici o frunza verde . " Si atunci , Jack cum a putut sa ajunga sa ia frunze intr-un timp asa de scurt  , daca eu am foss plecata doar 20 de minute , timp in care a avut ragaz sa ma si asambleze locsorul ? " 

 Pun capat intrebarilor fara raspuns care tot apar in creierul meu . Asta deoarece un lucru impresionant imi taie rasuflarea .