Dragoste neasteptata

Capitolul 17 : Cat de groaznica imi poate deveni seara ?

 -Aaaa? N-ai nici-o problema cu asta ?

 -Nu .

 -O sa lipsesc de acasa toata ziua si nu o sa ma puteti contacta . 

 -N-am nimic impotriva , spune mama cu seninatate . 

 -Ce-i in neregula cu tine ? intreb , total surprinsa de nepasarea ei . 

 E ciudat cum a venit ea pana sus , a intrebat daca mai avem nevoie de ceva - desi asta e treaba lui Andre - si acum i-am spus , s-a inseninat de-odata . 

 Inca e seara si ma consolez singura ca nu poate deveni mai ciudata . Sau poate ?

 -Mama , constientizezi faptul ca nu voi stii unde merg si voi fi tot timpul in compania unui baiat pe care tu nici macar nu l-ai intrebat cum il cheama , asa-i ?

 -Da , bin atunci . Cum te cheama , tinere ? i se adreseaza mama , toata un zambet . 

 -Jack Richard Wrotten , doamna . Face o plecaciune si simt ca vomit . 

 -Mama , te ....

 -Gata-gata , mi-o taie ea . Te rog sa o scuzi , trebuie sa ii dau ceva pentru maine . 

 O privesc oripilata . Jack chiar avea dreptate . Ii dau un cot in stomac si il privesc cu sub inteles . In sfarsit , curmandu-mi chinul , zice :

 -Ah! Dar tocmai ii aratam cum se face o problema la matematica. Va rog sa nu o deranjati . Incepea sa prinda ce vreau sa spun . 

 Ii multumesc Cerului ca mama se resemneaza si pleaca .

 -Mersi ! ii spun , rasufland usurata . 

 -Si.....crezi ca erau Durex? 

 -JACK!!!!!!!!!!!

 -Glumesc-glumesc ! zice  , facand semn cu mainile ca se preda .

 -Daca mai faci vre-o gluma din-asta , te zbor din casa cat ai zice peste ! 

 -Peste ! Nu s-a intamplat nimic . 

 -Mori odata si lasa-ma in pace ! 

 -Nooooo. Asta ar insemna sa te las singura si sa iti traiesti viata intr-un fel monoton si neinteresant . 

 -Mi-ar placea la nebunie ! 

 -Pacat . N-o sa se intample . 

 -Stii , pe zi ce trece , imi devi din ce in ce mai antipatic .

 -Da? Nu am observat .

 Imi adreseaza unul dintre acele zambete de pirat si se intoarce la birou . Se aseaza pe scaun , inhata stiloul si isi intoarce capul inspre mine . 

 -Deeeeeci ? Se pune ?

 -Sa i-au un patru sau sa merg cu tine la naiba-n praznic , spun mimand cantarirea celor doua obtiuni . Ce mi-as da sa nu fi avut tema la mate . Bine . Se pune . 

  Ma asez pe pat , iau ceasul in maini si Jack se intoarce la birou . 

 -In 3 . 2. 1. Incepe ! 

 Privesc sageata secundelor cu se misca , asteptand sa se faca un minut . Insa am un ghinion teribil de cand a aparut Jack in viata mea . Pana sa ajunga sa se implineasca un minut , striga ranjind :

 -Plecam la ora 10 . 

 -Cred ce iti bati joc de mine ! zic , ridicandu-ma , scapand din greaseala ceasul pe podea . E imposibil ....

 -Dar adevarat  .

 Privesc foia mazgalita in timp ce ma uit la sfarsitul cartii . 

 -Baga-mi-as picioarele in matematica !!

 -Draga , o domnisoara nu vorbeste urat . 

 Il privesc simtind ca imi vine sa ii trag un pumn in fata . Ma abtin si oftez . 

 -Fie . Maine la 10 .