Locul ăsta mirosea a moarte și tutun, și putea simți tristețea din aer. Chiar și femeia nebună care dansa pe ritmul muzicii oribile, care era zâmbăreață, duhnea a tristețe. Mel oftă, uitându-se prin cameră, pereții erau acoperiți cu poze cu Iisus și Fecioara Maria, unele cu un porumbel reprezentând ”salvatorul nostru”.
”Ashton, oprește-te.” O voce care era aproape de Melanie spuse. ”Nu o să fac asta. De ce? Dar, voi intra în bucluc-” Melanie își întoarse capul înspre canapea, văzând un băiat cu păr șaten deschis, vorbind singur. Melanie își încruntă sprâncenele, ridicându-se și lăsându-și brațele care îi erau încrucișate la piept, în jos.
”Nu știu, Ashton. Poate în seara asta.” El dădu din umeri. Melanie clipi, oamenii de aici erau foarte nebuni.
Merse ușor spre băiat, așezându-se lângă el. Când băiatul o văzu, păru șocat. Melanie își ridică sprânceana. ”Ce?” Întrebă.
”Stai pe iubita mea.” El spuse, încleștându-și maxilarul. ”Poate c-ai vrea să te dai jos de pe ea, înainte să se enerveze, jur-”
”În regulă, mă ridic.” Melanie murmură, ridicându-se și ducându-se să se așeze pe un scaun din apropiere.
”Ashton vrea să știe ce vrei, nu cred că ea- Nu contează.” El spuse, uitându-se lângă el, părând îngrijorat.
”Ăăă..” Melanie murmură, împingându-și bucla de păr care îi era peste ureche. ”Mă întrebam de ce vorbeai singur. Pari destul de mare pentru prieteni imaginari.”
Băiatul își ridică capul în sus, ca să se uite la Melanie. ”Ce vrei să spui?”
”Ashton asta, ești sigur că e reală?” Melanie întrebă. ”Nu-mi spune că ești chiar așa de singuratic.”
”Ashton e reală.” Ashton clătină din cap, uitându-se din nou la scaunul său. ”A spus că ești dusă și de asta nu o poți vedea, de asta ai fost trimisă aici-”
”Ash, nu e nevoie să spui tot ce spune prietena ta.” Cineva nou spuse, părea foarte trist. Melanie se uită în sus, văzând un băiat bronzat cu păr brunet. Se uită spre Mel, zâmbind ușor, dar pentru o periodă scurtă de timp. ”Nu îți face griji în privința lui Ashton, el e doar.. are o chestie ciudată. O să vorbim mai târziu despre asta. Eu sunt Calum.”
”Ce chestie?” Băiatul spuse.
”Taci, Ashton.” Calum oftă, clătinând din cap.
Melanie era și confuză și ofensată din cauza acestui ”Ashton”. Oare băiatul numit Ashton avea o prietenă imaginară pe nume Ashton? Nnu știa sigur. ”Ăăă, eu sunt Melanie.” Îi spuse lui Calum.
