Regrete

CONFESIUNI

- Exact cum am presupus, este vorba de un copil. Doar unu ai? zice Olli în timp ce se îndreaptã spre mine cu pași mãrunți. Sau sunt mai mulți? Și evident unde e un copil trebuie sã existe și un tatã, nu? este deja în dreptul meu și mã privește adânc în ochi.

Mã pierd în totalitate în ochi lui glaciari care acum nu exprimau nici un sentiment. Probabil cã așteaptã un rãspuns, rãspuns pe care eu nu sunt pregãtitã sã îl dau. Poate chiar nici nu își dorește un copil, poate se face interesat doar de ochii vãrului sãu.

- Cel mai bine cred cã ar fii ca voi doi sã discutați problemele astea în particular. Îl vãd pe șeful meu cum se ridicã de pe scaunul lui de la birou și pãrãsește biblioteca într-un nor de fum de țigarã lãsându-ne singuri.

Mã ridic și eu odatã cu el în picioare de parcã aș fi fost aruncatã de un arc. Nu voiam sã plece, parcã îmi este fricã sã rãmân doar eu cu Olli.

Olli mã prinde de mânã și mã întoarce spre el, iar dupã ce se închide ușa mã ia în brațe, mã ține strâns lipitã de corpul lui.

- Unde vrei sã fugi? Îți este fricã de mine? Sau îți este fricã de ceea e simți?

- Nici una nici alta, doar cã nu cred cã se cade ca acum dupã atâția ani sã vi și sã îmi dai viața peste cap doar pentru un capriciu.

- Un capriciu?!!!! asta numești tu ceea ce s-a întâmplat între noi doi? Poate pentru tine a fost un capriciu dar pentru mine este dragoste adevãratã care mã arde și mã distruge pe interior de atâția ani. Nu pot sã dorm, nu pot sã iubesc pe altcineva, zi și noapte mã gândesc doar la tine, doar la noi. Pentru mine nu a fost și nici nu este un capriciu, frumoasa mea.

Mâna lui îmi mângâia obrazul și lacrimile mele curgeau de credeai cã cineva a dat drumul la un robinet.

- Nici pentru mine nu a fost un capriciu, doar cã vezi tu, am suferit mult dupã ce ai plecat, nu ai mai dat nici un semn de viațã, nu știam unde sã te caut, de unde sã te iau. În acele momente am crezut cã viața pentru mine numai are sens. M-ai lãsat sã mã lupt de una singurã.

M-am desprins din brațele lui și m-am așezat pe canapea ca sã am mi mult echilibru. În brațele lui nu puteam sã mã concentrez la nimic. A venit și s-a așezat în genunchi la picioarele mele.

- Nu te-am pãrãsit nici mãcar o clipã. Eu am fost plecat iar când m-am întors am venit cu inelul de logodnã voiam sã te cer de nevastã. De ce nu înțelegi cã tu pentru mine ai fost, ești și vei fi iubirea vieți mele, ești totul pentru mine, nu a existat nici o alta femeie care sã îmi bulverseze ființa așa cum ai fãcut-o tu. Deci îmi spui te rog și mie câți ani are Christian?

Acum e atunci, dacã îi spun cu siguranțã va realiza și el cã unu și cu unu face doi. Ce mã fac? Cum sã o scot la capãt?

- De ce te intereseazã?

- Pentru cã din câte îmi aduc eu aminte și îmi aduc aminte fiecare secundã petrecutã cu tine in cel mai mic detaliu, realizez acum cã noi doi nu ne-am protejat niciodatã. Ai luat tu cumva medicamente în acea perioadã? Hmm...nu cred, erai prea novice in ale sexului ca sã ști despre asta. Deci existã o probabilitate foarte mare a acel copil sã fie al meu.

Ochi mi s-au umplut din nou de lacrimi, de data asta suspinam. Nu mai am cale de ieșire, trebuie sã îi recunosc cã de fapt Christian este fiul lui.

- Deci iubita mea, este fiul meu? Îmi ridicã cu degetele bãrbia și se uitã direct în ochi mei, parcã îmi strãpungea sufletul. Nu mai am nici o putere sã vorbesc, nici dacã îmi doream nu mai puteam sã scot nici un sunet. Mã rezum doar la a da afirmativ din cap.

Imediat sare în picioare și își trece rapid de câteva ori mâna prin pãr ciufulindu-l și mai tare. Stau pe canapeaua aia mutã, fãrã nici o putere de reacție. Îmi împreunez mâinile în poalã și las în voie șiroiul de lacrimi.

- Am fost sigur cã o iubire așa de mare ca a noastrã nu putea rãmâne fãrã roade. Se plimba de ici acolo prin camerã tot ștergându-și mâinile de pantaloni. Cum e? Seamãnã cu mine?

- E tot leit tu. Îți seamãnã mult de tot, în multe privințe și atitudini.

- Vreau sã îl vãd.

- Nu poți sã apari așa deodatã și ce sã îi spui? A venit tata? Christian nu cunoaște nici o ființã masculinã în viața lui. Soțul meu a fost deportat când el era încã mic.

- Deci sã înțeleg cã ești cãsãtoritã?

- Da, sunt cãsãtoritã cu un rus care dupã ce s-a terminat rãzboiul a fost deportat in Gulag.

- Probabil nici numai trãiește.

- Nu știu, dar atâta timp cât nu am nimic la mânã scris cã el nu mai existã, eu sunt cãsãtoritã cu el. El a fost singurul care m-a acceptat așa cum am fost. Am fost însãrcinatã in câteva luni când el mi-a propus sã ne cãsãtorim. În tot acest timp nu am fãcut nimic altceva decât sã te aștept sã te întorci la mine, sã mã cauți, sã dai un semn de viațã cã exiști și cã încã te gândești la mine. Dar tu nimic

- Iubito dacã ai știi cât de mult te-am cãutat, de câte ori am fost pânã în Hamburg, în speranța cã am sã te gãsesc. Am ajuns și la tine acasã într-o zi dar se pare cã nu mai stãteai acolo pentru cã in casã era deja un stabiliment de soldați ruși. Nimeni nu a știut sã îmi dea vreo informație. Rusul care a deschis ușa vorbea așa de prost germana și nici mãcar nu cred cã a înțeles ce l-am întrebat. Apoi dacã am vãzut cã nu mai dau de tine mi-am pierdut orice speranțã de a te mai gãsi.

Stãtea cu capul în brațe la mine și plângeam amândoi ca doi copii. Mâna mea se plimba prin pãrul lui acum așa de moale. Își ridicã ochi spre mine și buzele lui îmi ia în stãpânire buzele mele. Doamne cât de bine este, mã simt de parcã m-am întors acasã dupã o vreme de hoinãrit. Buzele lui moi le strivea pe ale mele, limbile noastre dansau și se bucurau la uninson cu noi de aceastã explozie de sentimente de care aveam parte. Lipsa de aer ne desparte iar acum frunțile noastre stau lipite una de alta în încercarea de a ne recãpãta suflu.

- Doamne cât de dor mi-a fost de tine, de sãrutul tãu, de buzele tale cu gust de cireșe. Ești femeia care mi-a luat mințile și dacã și de data asta mai fugi de mine nu știu de ce sunt capabil, probabil un glonț mã așteaptã.

- Dragostea noastrã nu va avea un final fericit dragul meu. Îi spun în timp ce degetele mele trec peste buza lui de jos. El îmi depune sãrutãri mici și scurte.

- De ce iubito?

- Pentru cã acum provenim din clase diferite, tu ești bogat iar eu nu mai am nimic. Muncesc ca sã pot sã mã întrețin pe mine și pe copilul meu.

- Pentru mine bani nu au nici o valoare, am bani și ce farmec dacã nu te am pe tine, dacã nu îmi vãd copilul cum crește. Mâine aș renunța la tot doar sã fi a mea. Spune-mi vrei sã mã iubești pânã la sfârșitul vieți tale?

- Olli, eu nu pot sã fiu a ta, sunt deja cãsãtoritã.

- Eu am sã pun niște detectivi sã îl caute și dacã nu mai este ai sã fii a mea?

- Dacã el e mort și cãsnicia mea se dezleagã atunci da, vreau sã fiu cu tine. Dar dacã nu e mort sã ști cã nu am sã renunț la el. E singurul bãrbat care m-a acceptat așa cum am fost, care a fost lângã mine când toți au plecat. Te iubesc enorm de mult dar dacã Sașa e viu nu am sã renunț la el.