Regrete

ADEVĂRUL ASCUNS

Am rămas că la dentist. Nu mai pot să scot nici un cuvânt. Deci, asta era nu mai poate avea copii și își dorește tare să aibă. M-am întors încet spre el și i-am pus mâna pe braț. Îl simt cum se încoardă și se întoarce spre mine și el.

-  Crezi că ai fi capabil să crești un copil știind că e a altui bărbat? Să îl iubești ca și cum ar fi propriul tău copil?

-  Da. Răspunsul lui a fost scurt și la obiect.

-  Atunci să fie după plăcerea ta. Eu nu te iubesc, nu mă căsătoresc cu tine din dragoste, bine nu pot să nu zic că îmi ești simpatic și te stimez mult. Doar că nu vreau să îți faci iluzi romantice.

-  Dragostea e un sentiment ce se construiește în timp. Nu pot să îți cer să mă iubești așa cum poate l-ai iubit pe el. Spunând asta îmi mângâie abdomenul încet și tandru, iar firișoare de curent electric îmi străbat tot corpul. Sunt cel mai fericit bărbat din lume pentru că ai acceptat să îți împarți destinul cu mine și să îmi dai imensă onoare de a fi părinte.

M-a cuprins în brațe și mă strângea protectiv vă pieptul lui,  sărutându-mi  creștetul.

M-am lăsat cuprinsă de acea stare de moleșeală și confort. Mă simt bine în brațele lui,  mă simt protejată. O stare de euforie m-a cuprins instant. M-am ridicat pe vârfuri încolăcindu-mi brațele în jurul gâtului lui. Ochi lui au coborât pe buzele mele, iar hormoni mei au început să o ia razna. Mi-am umezit buzele cu limba în așteptarea sărutului eminent. Sărutul lui nu s-a lăsat așteptat și dintr-o dată gură mea a fost luată cu asalt de a lui. Deschid gura și îi dau voie să adâncească sărutul, limba lui se plimbă în gură mea transmițând numai senzați. Își înfige palmele mari în șoldurile mele și mă ridică la nivelul lui. Picioarele mele îi încolăcesc talia din instinct. Mă simt proiectată într-un perete, iar el se împinge tot mai tare și mai mult în mine. Îmi crează senzați pe care de multă vreme nu le-am mai simțit. Mă lasă să mă susțin cu picioarele de talia lui, iar mână lui dreaptă începe să îmi desfacă nasturi de la cămașă atingând în cele din urmă un sân cu degetul mare. Reparațiile noastre sunt din ce în ce mai sacadate, iar dorința de atingere e din ce în ce mai mare.

-  Clara poți te rog să mă ajuți cu ceva? O aud pe Lotte de după ușă.

-  Vin imediat, îi răspund încă având respirația scăldată și încercând să nu mă dau de gol.

Mă dau jos de pe el și încerc să îmi îndrept hainele care sunt cât se poate de șifonate pe mine. Îmi închei la repezeală cămașa. Ridic ochii și îl văd pe el cu spatele la mine, în acea lumină obscură părea un zeu din olimp. Își atinge cu degetele buzele, locul unde cu câteva secunde înainte l-am sărutat.

-  Tu îți imaginezi că noi acum câteva minute am fost la un pas de a face dragoste, spun eu în timp ce îmi bag în fustă cămașa.

-  Mă înebunești, de când te-am văzut prima dată m-am îndrăgostit de tine. Mâine mă duc la comandant și am să îi spun că eu rămân aici, iar apoi am să trec pe la primărie să bag actele că să ne căsătorim cât mai repede.

Îl ascultam și parcă nu îmi vine să cred că asta e viața mea, care se derulează pe rapid în fața ochilor mei. Mă simt de parcă nu sunt eu, de parcă e altcineva protagonist în propria mea viață.

Nu îmi este chiar indiferent, mai ales după sărutul pătimaș pe care l-am primit. Îmi doresc să îmi întemeieze o familie cu el și cred că e un om blând și bun iar căsnicia noastră o să meargă. Doar că...parcă totul se petrece prea rapid.

-  Lotte știe unde sunt actele mele, i-ale și fă ce ai de făcut cu ele.

Am deschis ușa și am ieșit rapid. Afară mă așteaptă Lotte în stare de șoc, total speriată și albă ca varul.

-  Ce bine că ai ieșit, aveam de gând să sparg ușa și să intru la tine. Nu e normal ca atunci când stai de vorbă să închizi ușa cu cheia. Gesticula Lotte a mea cu respirația sacadată. Apoi privirea îi căzu pe mine, iar cuvintele i-au rămas în aer. Ce dracu făcea-ți voi acolo în cameră? Acum mă privea cu o mină bănuitoare.

Mă uit în direcția priviri ei și constat că m-am închis greșit la cămașă. Lucru ce evident a lăsat loc de interpretări în mintea lui Lotte. Am pus capul în pământ.

-  M-a cerut de nevastă.

Acum este rândul ei să rămână blocată. Trage aer adânc în piept și își duce mână la gură.

-  Și ce i-ai răspuns?

-  I-am zis că actele sunt la tine să vină să ți le ceară.

-  Deci te măriți cu el. Eu cred că e cea mai înțeleaptă alegere pe care ai fi putut să o faci. Nu știu cât de mult te iubeste dar văd în ochi lui că te stimează mult și e destul pentru o relație. Să nu uităm în ce situație ești.

-  În ce situație? Se aude în spatele nostru o voce groasă de bărbat. Mă întorc și îl văd pe Sașa care acum a ieșit din cameră și se îndreaptă spre noi. Zii Lotte în ce situație e? De dată asta i se adresează cu un ton mai grav.

-  Păi sarcina...deja puteam să aprind cu mâna frică pe care Lotte o împrăștia.

-  Care sarcină? Vorbeșți cumva de copilul meu?

-  Al dumneavoastră e copilul? Eu am crezut că e al lui Oliver. Se întoarce spre mine cu o față speriată.

Pe loc m-am hotărât să intru în jocul lui Sașa că să nu dăm prea multe se bănuit printre servitori. Îi eram recunoscătoare din priviri că îmi lua apărarea și că mă proteja de gură lumi.

-  Da Oliver a fost bărbatul de care am fost îndrăgostită, dar cu Sașa am avut o relație mai de mult. Din această relație a rezultat acest copil.

-  Păi și mie de ce nu mi-ai spus că voi doi vă cunoașteți deja?

Îmi părea rău să o mint, dar nu aveam încotro.  Trebuia să inventăm o poveste credibilă ca să pot să ies basma curată din toată această poveste.

-  Pentru că nu eram sigură de sentimentele pe care le are el pentru mine. Nu voiam să ia decizii doar din cauză că eu îi port copilu.

-  Apoi ai venit tu și mi-ai confirmat sarcina și atunci am știut imediat ce e de făcut. Îl aud pe Sașa cum intervine în poveste.

-  Ai cerut-o de nevastă. Zice Lotte cu glasul stins.

Se pare că ne-a crezut povestea. De acum înainte nu mai aveam de ce să
îmi fac grijă de ce vor spune servitori sau vecini. Vă avea grijă Lotte să le povestească ceea ce trebuie să audă.

-  Acum că am clarificat și povestea cu proveniența copilului, te rog ca pe mâine dimineață să îmi pregăteșți actele Clarei că vreau să merg la primărie să inaintez actele că să ne putem căsătorii cât mai repede.

O salută militărește pe Lotte și când trece pe lângă mine îmi depune un sărut fugitiv pe buze.

Mă uit la Lotte care a rămas mască. Parcă nu-i îi vine să creadă toată povestea asta.

-  De unde il cunoști tu pe Sașa? Vă cunoașteți de mult? Începe ea cu o rafală de întrebări menite pe mine să mă exaspereze iar pe ea să o lumineze.

-  L-am cunoscut pe căpitan pe front, acolo s-a desfășurat și povestea noastră care de fapt a fost doar de o noapte, apoi el a fost detașat și eu am plecat acasă. Când am ajuns aici am dat peste el, a venit să mă caute că să continuăm ceea ce am început pe front. Apoi i-ai spus de copil și uite așa a degenerat totul într-o căsnicie.

Lotte îmi sorbea fiecare cuvânt din gură de parcă viața ei depindea de asta. Acum sunt sigură că toată lumea va afla partea de poveste care trebuie să o știe și nu cea care este în realitate.

La mulți ani. Un an nou fericit și cu mult mai multe realizări că cel precedent vă doresc.