Regrete

VESTEA.

În drum spre casă mă gândesc și nu știu ce să fac prima dată. Îmi propun ca atunci când ajung să îmi fac un duș și să mai adun prin cameră, să fac puțină ordine. Lucru pe care nu l-am mai făcut de cam mult timp. În ultima perioadă am fost prinsă numai între servici și recuperarea lui Olli, dar nici bine nu intru pe ușă că mă ia în primire furtuna de Erika. Fugea dintr-o parte în alta a camerei de ziceai că a băut terebentina și acum are viteză maxima.

- Ști că o să stau două zile la garnizoană. Zice ea rapid alergând dintr-o parte în alta. Nici macar nu știu cu ce să mă îmbrac.

O văd cum bagă haine într-o valiză pe care mai apoi le scoate. Mă așez liniștită la masa din colțul camerei, îmi torn o gură de cafea rămasă în ibric de azi dimineata și o las să își facă numărul urmărind-o de la distanță. Nici măcar nu mă agit să îi spun că de fapt tot planul a fost pus la cale de către Olli.

- Cred că bluza asta nu e bună, e prea decoltată. O văd cum scoate din valiză o bluza galbenă pe care mai apoi o pune la loc.

- Mie îmi place, cui nu îi place să nu se uite.

- Dar totuși nu uita că acolo sunt doar bărbați. Poate o pui de un viol. Mai pun eu paie pe foc.

- Să ști că ai dreptate. Apoi începe să scoată din valiză tot ce a împachetat și să pună pe pat. Cameră noastră arăta că un câmp de luptă. Peste tot erau împrăștiate numai haine de ale ei, lenjerie intimă, dresuri.

- Ce ar fi să aduni tot hausul ăsta și să nu mai îți faci atâtea probleme cu ce o să te îmbraci, că doar nu mergi la balul regelui. Fii tu însuți și ai să vezi ce bine e. Mă îndrept spre chiuvetă și îmi pun ceașca de cafea. Apoi mă întorc și mă sprijin de blat urmărind-o în continuare cu privirea.

- Ai dreptate, am să îmi bag doar câte un rând de haine. În definitiv stau doar două zile.

- Eu ma duc la duș, până ce mă întorc sper că ai să aduni toată dezordinea din cameră îi spun peste umăr în timp ce mă îndrept spre baie.

După ce îmi fac un duș lung și relaxant deosebit de binemeritat, ies din baie și mă minunez de cât de curată e cameră noastră. Erika a adunat totul și pe deasupra a și măturat și șters praful.

- Bravo, draga mea, vezi că se poate. Ce frumos arată cameră noastră acum.

O privesc cum stă pe marginea patului. E deosebit de tăcută și privește în gol. Lângă ea se află valiză gata pregătită, pe care ține mână. Mă așez în fața ei și încerc să descopere ce să întâmplat.

- Erika, ce s-a întâmplat? De ce ești așa de tăcută?

- Trebuia să fie aici acum o oră și nu a apărut încă. Spune ea cu glasul stins, aproape auzit.

Mă ridic în picioare și pufăi dându-mi ochi peste cap.

- Tu de asta ești așa de supărată?

Ea se rezuma numai la a da din cap. Nu poate să scoată nici un cuvânt. De parca era în stare de șoc.

- Poate că nu a găsit cu ce să se îmbrace. Fac eu haz de necaz.

Nici bine nu termin propoziția că se aud bătăi în ușă. Erika sare că arsă și se duce direct la ușă deschizând-o cu forță. În ușă era Andi iar în spatele lui l-am zărit pe Olli.

- De ce vi așa târziu? Unde ai stat până acum? La mine nu te gândești că te aștept ca o proastă? Un uragan de întrebări îi curgea de pe buzele ei frumos date cu un ruj roșu.

Andi lasă capul în jos și nu mai zice nimic. Apoi aud vocea gravă a lui Olli.

- Pe mine trebuie să mă cerți, din cauza mea a întârziat. Eu după accident mă mișc mai greu și nu am fost gata la timp.