DIVORȚUL

148 21 12
                                    

Deja regret din tot sufletul cã am acceptat compromisul acesta. Mă uit la ea acum cât stăteam amândoi și așteptam ca să intrăm la control la medicul ginecolog. O văd din profil și ceva îmi spune în inima mea că nu e ceea ce pare a fii. Că sub această mască de finețe și multă delicatețe se ascunde o viperă cu corn. Stă drept și nemișcată pe scaunul din sala de așteptare. Nici măcar un mic rid nu lasă să îi trădeze starea de spirit.

- Schultz!! Zice o asistentă scoțând doar puțin capul pe ușă. Ne ridicăm amândoi o dată.

- Iubitule nu ar fii mai bine dacă a-și intra eu singură? Zice ea cu o prefăcută dulcegărie în glas.

- Nu!! Răspund eu categoric fără a îi mai lăsa drept de apel.

- Bine dar dacă o să te scoată medcul afară să nu zici că nu te-am avertizat.

Ceea ce nu știa ea este că medicul e prieten cu mine din copilărie. Tocmai de aceea a adus-o la el, pentru a fii sigur că mi se va zice adevărul cu privire la starea ei și că nu va încerca ea să mă mintă în vreun fel.

- Schulz!!! Omule pe unde dracu îți putrezesc oasele. Zice medicul și mă prinde într-o înbrățișare puternică.

- Sunt pe front, zic eu și îl bat ușor pe spate. Cineva trebuie să pună pe fugă inamici.

Mă uit peste umăr la reacția soției mele și constat că ea are ochi ieșiți afară din orbite de uimire.

- Voi doi vă cunoaște-ți? Nemaiputând rezista tentației într-un final întreabă.

- Cum să nu!!!. Încă de când eram copii, am crescut practic împreună spune medicul indicându-ne câte un scaun. Cu ce vă pot ajuta?

- Păi eu și soția mea am venit la tine pentru niște probleme de sănătate, vreau să știu dacă este destul de sănătoasă ca să poată să îmi deie un urmaș.

- Ooo cineva vrea să se pună la casa lui, doamnă, vă poftesc să vă dezbrăcați după paravan. Am să vin și eu imediat.

Așteptăm în tăcere să se dezbrace soția mea, apoi merge și medicul după ea. Pentru mine așteptarea asta este ca o veșnicie.

- Măi omule dar tu ai tras tare, se pare că nu ai de ce să îți faci probleme, soția ta are deja două luni de sarcină. Bine lucrat camarade. Strigă el de după paravan.

Simt cum pământul cu tot cu scaun îmi fuge de sub picioare. Cum dracu să fie însărcinată în două luni, când eu abea de o săptămână o cunosc. O aud cum suspină de după paravan, cu siguranță realizează și ea cât de gravă e situația.

- O ce frumos, încerc eu să salvez aparențele. Ai auzit iubito, vom avea un copil.

Nu zice absolut nimic doar începe să plângă și mai tare.

- Nu mai plânge-ți doamnă, ve-ți face rău la bebe, încearcă și doctorul să o liniștească.

După ce am primit o listă cu medicamente pe care trebuia să le ia ca să aibă o sarcină sănătoasă și dupe multe stânsături în brațe ne despărțim de medic și ieșim din cabinet.

- Sper că realizezi și ești conștientă că acest copil nu e copilul meu și că eu nu sunt dispus să cresc bastardul lui cine știe cui. Îi spun eu hotărât odată ajunși în mașină.

Nu spune nimic ci doar continuă să suspine în batistă.

- Să știi că lacrimile tale nu mă afectează cu nimic, nu schimbă situația deloc și nici nu o face mai bună. Chiar azi o să mergem la părinți tăi și o să le povestim cum stă treaba.

RegreteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum