Lithium °YoonKook°

5

— De ce nu ma crezi?!
Se bosunfleaza Yoongi, privindu-l fix in ochii pe brunet.

— Chiar tu ai spus-o Hyung . Nu exista fantome.
— Nu ma refer la fantome! Daca e un psihopat criminal mutant aici si se joaca cu noi pana ne omoară pe rand într-o maniera dureros si lenta?

Jungkook il privea in ochii serios, liniștea lăsându-se peste ei.
Brunetul ii observase seriozitatea si credibilitatea cu care rostise acele cuvinte. Bufnește in ras, lăsând la iveala dintisori de iepuraș.

— Te-ai jucat Outlast?
—..... Poate....

Recunoaște albastriul, lăsând capul in jos.
Jungkook pufnește amuzat, împingând ul de talie in fata sa.

— Haide, ceilalți ne așteaptă.

Cei doi pornesc spre camera unde erau toți ignorand întâmplarea bizara de mai devreme. Yoongi nu recunoștea dar era speriat de un posibil mutant psihopat.

Jungkook pe de alta parte era sigur pe el, ba chiar entuziasmat pentru o întâmplare horror. El se speria foarte greu si nu ii era frica de fantome sau spirite sau orice alt monstru al nopții.

Toată copilăria lui sa jucat jocuri de groaza, astfel psihicul sau era greu de impresionat.

Tanjea după senzați extreme. Ii placea sa își trăiască viata la maxim, acceptând orice provocare.

Ajunși într-o camera slab iluminata,ceilalți stăteau in cerc pe podea cu o tabla ouija in mijloc.

Yoongi strâmbă din nas, analizând toată mizeria de pe jos. Ii era scarba si sa pășească, nici gând sa se pună jos.

Jungkook fara nicio problema se grăbește si se așează undeva in mijlocul cercului.

— Haide Hyung, așează-te lângă mine. Spuse făcându-i semn.

Yoongi se da un pas in spate, bagandu si mâinile in buzunarele grecii

— Gguk, nu ma pun in mizeria asta.

— Doamne ba ce fitos. Se aude o voce masculina.

Yoongi și-a fixat privirea pe sursa vocii, ridicand o sprânceană iritat.

Jungkook doar urmarea pe sub mustăți, așteptând momentul potrivit sa atace. Da Yoongi era fițos, e adevărat dar nu permitea nimănui sa fie nerespectuos cu el.

— Stai aici. Spuse brunetul lovindu-se peste coapse. Statea in poziția lotus, dar avea picioare lungi perfecte, un scaun perfect.

— Doamne Jungkook, poate sta si pe jos, nu moare.
— Te-o întrebat cineva? Băiatul deschide gura sa spună ceva dar Jungkook il întrerupe din nou. Ți-o cerut careva părerea? Tonul folosit era din ce in ce mai amenințător.

— In fine Băieți, haideți sa începem. Eu si Jisoo putem sa mai stam doar jumătate de ora.
Încerca Lisa sa calmeze spiritele,punându-și mana pe umărului brunetul-ui.

Yoongi isi da ochii peste cap si se așează in poala lui Jungkook.
Toți fiind uimiți de ușurință cu care albastriul sa făcut comod ca o pisicuța, brunetul punându-și bărbia pe umărul acestuia.

— Bun. Niciodata sa nu iei mana de pe pahar!
Cand joci niciodata sa nu pleci fara sa iti iei la revedere, daca spiritele nu vor ca tu sa pleci sau nu iti accepta plecarea, trebuie sa mai joci cateva minute.
Sa nu jignesti spiritele, sau sa ii întrebi cum au murit sau cum vei muri
Nu ii spune spiritelor sa vina la tine sau sa iti dea un semn ca sunt cu tine in incapere!. Astea sunt regulile. Putem începe.

Spuse lisa, punând paharul pe tabla. Jungkook nu așteptase nici doua secunde ca deja era cu mana pe pahar.
A urmat  Taehyung, Jisoo, Mark, Adaras si Jin. Yoongi și-a ridicat privirea spre Jungkook, care ia făcut semn ca e in regula. Acum toți atingeau paharul.

— Este un spirit care dorește sa comunice cu noi?

Adolescenți așteptau cu sufletul la gura, orice mișcare orice semn. Simțurile lor erau trezite la maxim. O liniște de mormânt se lasa in încăpere.
După câteva minte de așteptat Lisa își drege vocea, înghițind im sec.

— Este un spirit in aceasta începere, care dorește sa comunice cu noi?

Liniște din nou. Nicio miscare, nimic. Doar vântul ce adia ușor printre geamurile sparte si crăpături.

Yoongi deja se plictisise, simțind ca arătau ca niște adolescenți nebuni.

Fix când vroia sa spună ceva o bubuitura puternica se aude, doua siluete negre începând sa alerge prin camera zbierand.

Jungkook se ridica instant in picioare, împingând ul cu viteza lumini pe Yoongi in spatele sau.

Toată lumea a început sa tipe, fetele plângeau in hohote, lucrurile sa se trântească si lumânare sa se stingă.

O silueta alerga către Yoongi, Jungkook își ridica piciorul cu viteza pana in dreptul capului sau, oprindu-se la câțiva milimetri de acesta.

— Bună încercare Namjoon.

Rasul colorat al acestuia atrage atenția. Namjoon își da jos gluga, la fel si cealaltă persoana, descoperindu se a fii Jimin.

Jungkook se intoarce spre Yoongi râzând.

— Hyung ești ok?
— Normal ca sunt. Ii răspunse in scarba, trecând pe langa el. Se saturase pana peste cap de tot haosul asta.

In acel moment a simți ca inima ii va zbura din piept. Nu ii plăceau situațiile care ii puteau făce rau. Nu ii placea agitația sau sportul. Vroia doar sa mearga acasă si sa doarmă.
Poate Jackson avea dreptate. Poate era un cadavru viu, plictisitor care nu merita niciun gram de iubire. Ii era mai bine singur, așteptând ca moartea sa il ia o data.

Știa, la naiba știa ca Jungkook sta cu el doar din cauza obișnuite. Pana la urma cine ar iubi o persoana ironica, leneșă si pesimista . Vroia sa se depărteze de Jungkook. Sa se închidă in camera pe veci. Nu vroia sa il traga și pe el in mocirla sa.