Lithium °YoonKook°

23

Satenul și-a încălțat pantofi, ieșind pe ușa afara in brate cu Holly, noul sau cațel. Lăsase un post note pe frigider, in care scria ca a ieșit cu Holly.

Cu fiecare pas făcut, se simțea din ce in ce mai slăbit. A întrat in cel mai apropiat cabinet veterinar, pentru ai face vaccinurile.

După câteva minute, Holly era vaccinat si deparazitat, cu carnet de sănătate. Pe lângă asta in cabinet de vindeau pedigree, lese si șamponu ri speciale. A luat ce avea nevoie si a pornit spre casa.
Satenul era mândru de el însuși.

Tot drumul spre casa a tușit, fiindu-i extrem de frig. Amețea si picioarele i sau transformat in jeleuri.

Când mai avea puțin și ajungea in fata blocului, o silueta mult prea cunoscuta ii atrage atenția. Era Jackson.

Yoongi vrea sa il evite dar era prea târziu, Jackson deja il văzuse. In scurt timp băiatul statea in fata satenului.

—Yoongi...

Satenul il ignora, plecând pe lângă el,dar Jackson ii fuge din nou in fata.

—Yoongi ascultă-mă, te rog!

—Ce naiba mai vrei Jackson?!
Cedează satenul, pe un ton răstit.

—Sa te întorci la mine normal. Știu am greșit dar mi-e dor de tine. Încă te iubesc.

Yoongi pufnește pe nas ironic, mii de amintiri invadand ui mintea.

—E prea târziu Jacson.
—Nu... Îmi pare rău, serios. Iartă-mă.

—Sa te iert?! Mai umilit in fata tuturor! Te am implorat sa nu ma părăsești si chiar si asa m ai dat afara. Nu ți-a pasat de mine nici negru sub unghie. Credeai ca ma voi întoarce, erai atât de sigur pe tine. Nu, m am saturat. Mi scarba de tine!

—Nu vorbi prostii Yoongi, stiu ca ma iubești. Gândește-te si si la lucrurile frumoase! Câte am făcut împreună!
—Sa ce?! Omule! Din cauza ta mi am pierdut încrederea in oameni! Din cauza ta nu mai pot accepta pe nimeni in viata mea! Din cauza ta era sa mor de atatea ori! Din cauza ta mi-am pierdut salonul si părinți!

—Nu exagera asa... Pana acum spuneai ca daca suntem împreună putem trece peste tot, ce ai pățit acum?

Satenul râde fortat, privindu-l in scarba.

—Ce am pățit? Mi am dat seama de ce persoana ești-

Un tușit răgușit le atrage atenția tuturor. Aparent Jungkook auzise tot scandalul si coborâse.

Satenul era de a dreptul furios. Ia aruncat o um tina privire plina de ura băiatului, apoi a plecat spre întrarea in bloc pe lângă Jungkook.
Jackson a vrut sa il urmeze dar brunetul ia blocat drumul.

—Eu te am făcut cel mai fericit! Lângă mine ți e pacea! Doar cu mine iti vei regăsi fericirea Yoongi! Tine minte asta!

Satenul se oprește din mers, uitându-se înapoi la fata lui. Mintea ii este umpluta de amintiri fericite, simțind ca va izbucni in plans. Isi reia darul grăbit, încercând sa se calmeze.

Ajuns in apartament da drumul cățelului, așezând lesa si cele cumpărate pe canapea. In scurt timp urca si Jungkook, închizând usa in urma sa.

—Yoongi, esti ok?
—De ce nu as fii Jungkook?! Totul e perfect! Totul e absolut perfect!

Spuse gesticulând cu mâinile nervos. Brunetul ofteaza, privindu-l fără nicio emoție.

—Când ți-o trece nervi si vreo sa vorbești cu mine sunt in camera mea. Nu iti varsa nervii pe mine, e ca si cum ai vomita pe oameni.

Cu astea fiind spuse, Jungkook întra in camera sa. Yoongi rămâne cu o falca in cer și una in pământ, găsind comportamentul brunetul-ui obraznic.

Jungkook se întinde in patul sau oftând. Reacția sa cu Yoongi era din ce in ce mai rea. Isi maseaza tâmplele cu degetele, încercând sa se calmeze. Avea nevoie de o pauza de la tot. Era un simplu adolescent, de ce toată lumea punea atâta presiune pe umeri sai.

De când Yoongi venise, nu mai ieșise cu prieteni lui. Nu mai făcea prostii si nu mai zâmbet cu toată inima. Se simțea atat de gol, plictisit.
Nu avea chef de nimic si orice lucru mărunt in enerva la maxim.

Ofteaza, dând cu pumnul in perete. Dacă Yoongi nu il iubea, trebuia sa treacă peste. Cui pe cui se scoate nu?

Isi ia telefonul între degete, sunând o persoana.

—Kookie, ce rar din parte ta sa suni.
Spuse o voce feminina, calda.

—A da?..... Oh... Ce Ciudat, mereu ma gândesc la tine...