Brunetul ajunge înapoi la facultate si întra im mijlocul orei , trantuindu se in banca lângă Jimin
Profesoara doar la privit peste ochelari dar nu ia spus nimic. Jungkook lipsea foarte rar si avea note destul de mari.
— Foarte bine copii. Spuse acesta ridicându-se de la catedra. Începe sa le dicteze tema , apoi părăsește clasa.
— Jungkook, esti ok? — Perfect, prietenul meu cel mai bun a fost abuzat si eu nu am făcut. Bagami as pula in capul meu- — Nu vorbi asa mai. Calmează-te. Vroiam sa iti arat ceva... Dar iti arat când te calmezi.... Spuse jimin, fastacindu se in banca. — Ce? — O poza cu Yoongi Hyung. A pornit alarma de incendiu si toți locatari au coborât in fata blocului. Spuse scotandu-si telefonul, deblocand ul. Mi-a atras atenția, si i am făcut o poza.
Jimin ii înmânează telefonul lui Jungkook, care il apuca imediat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Analizează poza, strângând din dinți. Era o lovitura de rozeta. Era evident. O tristețe Amara ii cuprinde corpul. Fata lui angelica era pătată d o lovitura atât de urata si dureroasa.
Se holba la poza, o aura demonica inconjurand ul. Știa ca Yoongi sar fii putut aparat, știa ca nu era atât de firav pe cat parea. Nu înțelegea de ce sa lăsat asa călcat in picioare.
Jimin ii sustrage încet telefonul din pumnul încleștare, fiindu-i frica sa nu il spargă. Se gândi ca a fost o mișcare proasta sa ii arate poza.
— Trimite-mi Poza. — P-poftim?
— Poza, Jimin. Acum.
Jimin își turuie buzele, trimițând ui poza. Jungkook il speria de moarte. Niciodată nu la văzut atât de nervos. De obicei Jungkook era un copil blând cu o inima imensa si calda.
— Ok, ok nu trebuie sa fii asa agresiv. — Crede-mă Jiminie , chiar încerc sa ma abțin. In fine, tu încearcă sa mai faci rost de informatii, poze, orice. — Ok...
Jimin ii trimite poza, iar Jungkook se ridica in graba verificându si telefonul.
— Ya! Unde pleci din nou? — Acasa, am terminat pe ziua de azi. Spuse brunetul ieșind pe ușa. — Dar Jungkook! Dar dus a fost.
#YOONGI#
Telefonul sau a scos un mieunat, semn ca a primit mesaj. Si a plictisit mana de sub cap si si a întins-o spre noptiera.
Pe micul ecran apare o iconița, si numele Jackson scris cu litere negre. Yoongi se îneacă in propria saliva si se ridica automat in fund.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Micuțul scăpa telefonul din mâini, începând sa tremure puternic. Chiar dacă il ura din tot sufletul, si si a promis ca nu ii va mai permite sa ii afecteze viata, o parte din el încă era dependenta de el, de atingerile lui, de sărutările lui, de îmbrățișați de tot. O parte din el încă vroia sa o ia de la capăt, sa își ia pantofi si sa fuga, direct in bratele lui.
Jungkook a închis usa in jur a sa, lăsându-și ghiozdanul pe podea. Sa descălțat si a pornit spre camera prietenului sau. Ușa era întredeschisa, reușind sa vadă tremuratul acestuia, si fata terifiata.
— Hyung, esti ok? Yoongi tresare, ascunzând telefonul in spatele sau.
— D-da. Se bâlbâie ridicându-se din pat. Nu ți-e foame? Haide sa mancam. Spuse grăbit trecând pe lângă brunet. Acesta il urmărește in liniște, așezându-se la masa. Yoongi se grăbește sa puna mâncare in farfurii, si le așează pe masa.
Jungkook ia observat tremuratul agresiv al maini
— Hyung. Spuse pe un ton serios, Yoongi si a ridicat ochii înlăcrimați spre el, dar când a dat de ochii sai negri, profunzi și-a mutat privirea in pământ.
