15

992 105 11
                                    

In timp ce Taehyung si jimin dădeau declarați, Yoongi fuma nervos ignorand ul pe Jungkook.

— Yoongi! Mi-am cerut scuze, știi ca vorbesc fara sa gândesc, ce vrei sa fac sa ma ierți?? Se plânge acesta mergând in fata sa, dar satenul se întoarce cu spatele la el. Hai ma serios acuma, încetează o data. Știi bine cat țin la tine si normal ca nu imi convine sa te expui pericolului asa.

— Jungkook Lasă-mă in pace. Ce nu înțelegi?
—...... Cum poți fii asa? Vezi ca ma chinui si ma stresez dar ți-e pur și simplu nu iti pasa.... Ce obligație am eu sa te fac sa ma ierți ha? Supărate, fa ce vrei.

Cu astea fiind spuse, Jungkook își baga mâinile in buzunar si se îndepărtează. Chiar nu il înțelegea pe saten. Ținea la el mult, foarte mult dar nici preșul lui nu vroia sa fie. Isi calca inima in picioare și sa pierdut pe strazi.

Nu înțeleg ca Yoongi suferea de anxietate și depresie. Trecuse printr-o relație de tot rahatul si si a pierdut încrederea in oameni, in el.

Yoongi doar ia privit spatele masiv, îndepărtându-se. Avea mersul atât de țanțoș, cu capul ridicat si pasi siguri. Il dezamăgi se extrem de tare, a renunțat la el atât de ușor. Si a zdrobit tigara cu piciorul, luând-o in direcția opusa.
Avea inima atât de rănită, se simțea atât de singur. Credea ca toată lumea are ceva cu el.

După mult timp de plimbat, si a fumat toate țigările si sa întors acasă. Se lăsase întunericul, trecuse câteva ore bune dar Jungkook nici un mesaj nu ia dat.

A oftat greoi, apăsând clanta uși. Isi aseaza pantofiori lângă usa si înaintează in living. Pe masa erau așezate un pachet de țigări si o farfurie cu mâncare. Yoongi strâmbă din nas, luând doar țigările.

Întra in camera brunetul-ui, încet observând sticlele de bautură. Jungkook statea pe patul sau, aruncând o minge micuța in tavan si prinzând o.

Isi întoarce ochii abisali spre saten, privindu-l neutru.

— Ai binevoit sa vii si tu acasă?
— Mda, nici nu stiu de ce am venit.
Ii răspunde sictirit, ieșind din camera trântind usa. Arunca pachetul de țigări pe masa, intrând in camera sa furios
Idiotu, copil nerespectuos. Măcar el a avut bună voința sa vada ce face.

Jungkook pe de cealaltă parte, a respirat ușurat. Greu sa abținut sa se comporte rece, mai ales când ia văzut ochișori adorabili. Era atât de pierdut. Nu știa daca era bine ce făcea, dar asa ia spus Lisa după ce ia povestit totul. Ea ia spus sa il ignore, sa se comporte mai rece.

După câteva minute, se aude niște roti de troler, alarmand ul pe brunet. Sare din pat și iese din camera grăbit.

Yoongi trăgea trolerul după el spre ieșire. Acesta fuge in fata lui blocând usa cu corpul sau.

— U-unde pleci??

Yoongi ofteaza, intorcandu si privirea. Nici nu il putea privi.

— Yoongi unde vrei sa pleci??? Dar satenul nu ii răspunde, il ignora complet. Asa poți sa ma enervezi! Il prinde trolerul din mana si il împinge cat colo. Il îmbrățișează ca un urs si il ridica, carand ul pana in camera sa.

— Aici ramai!
— Nu ma poti forța.
— O ba da!

Yoongi ridica o sprânceană, vrand sa iasă pe ușa dar deșteptul de Jungkook acum si a găsit sa fie agresiv.

La trântit in patul sau gigantic urcându se peste el.

— Jungkook date jos de pe mine in momentul asta!
— De ce? Ca sa pleci din nou cum ai pleca atunci cu curva aia masculina?! Se rasteste aplecandu-se spre el agresiv.
Știi cum m am simțit?! Ai promis ca vom fii mereu împreună dar tu mai aruncat ca pe o pereche de șosete murdare și ai plecat! Ai plecat râzând si glumind in timp ce eu muream de durere! Nici nu ți-a pasat, ai plecat ținându te mana cu jegul ala, il priveai cu ochii umpluți de iubire care o data pe mine ma priveau asa! Tu știi cât doare?!!

Termina Jungkook fraza, muscandu-si buza de jos. Respira sacadat si il durea gatul.

Yoongi il privea in ochii, ochii sai ciocolatii, ca de căprioară. Brusc si a schimbat privirea îndurerată într-una plina de ura.

Dă cu pumnul lângă capul satenului, simțind ca tot patul se prăbușește.

— Sa te ia dracu! E-eu doar iti iubesc ființă si tu- PFOAI La dracu!

Yoongi era complet terifiat. Statea sub brunet cu mâinile la gura privindul cu niște ochișori gigantici. Nici nu știa ce il doare mai tare faptul ca comportamentul brunetul-ui ii aduce aminte de Jackson sau ca la ranit atat de mult încât a declanșat acesta schimbare.

Lithium  °YoonKook°Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum