Lithium °YoonKook°

31

Jungkook sa făcut remarcat din prima clipa, succesul sau imens fiind inevitabil. Trecuse câteva luni de la angajarea sa publica a lansat câteva melodie si cove-uri  iar fani sau îndrăgostit pe loc.

Yoongi a hotărât sa rămân anonim, nu vroia sa il tragă in jos prin faptul ca era cu el. Lumea era plina de oameni rai, iar el știa cel mai bine asta, de acea acum Jungkook era in fata camerei, dând un interviu in care va trebui sa ascundă adevărul. Spre deosebire de Yoongi, Jungkook nu a avut nicio intenție in a-și ascunde relația, dar vroia sa își respecte iubitul si spațiu sau personal.

După acest interviu, fani au început sa faca ravagii, spunând ca orice persoana de sex masculin care pășea in clădirea BigHit era presupusul iubit al brunetul-ui.

Succesul sau devenind din ce in ce mai mare, rupand topurile. Lui Yoongi nu ii pasa, chiar dacă Jungkook fierbea de nervi de fiecare data când paparazzi il asocia cu persoane pe care nici nu le cunoștea. Dar totul sa sfârșit, când fani au început sa il asocieze cu Jimin.

Yoongi privea ba ecranul telefonului, ba fără brunetul-ui.

—Ăștia...... Jur.... Nici nu stiu ce sa zic.
Spuse brunetul, punându-se pe canapea lângă blond,tragandu-l între coapsele sale.

—Sunt curios de reacția lui jimin.
Chicoteste blondul, rezemandu-se cu spatele de pieptul brunetul-ui.

Jungkook doar a tăcut , punându-și bărbia pe umărul acestuia, luând o gura mare de aer.

—Ce e ineregula? Întreabă întorcându-se spre el, privindu l in ochii muscandu-si buza se jos anxios.

—Nimic iubire.... Șoptește sărutându-i fruntea, strângând ul in brate.

—.... În ultimul timp, Jungkook, pari supărat....
Yoongi sa întors, acum stand cu un picior de-o parte și alta a taliei brunetul-ui. Ochii lui Jungkook erau obosiți, supărați. Nu mai aveau acea sclipire in ochii, nu mai zambea cu toată inima.

—De ce nu te pot tine de mana pe strada? De ce nu pot sa te sărut pe scena? De ce nu pot sa spun lumi cât de mult te iubesc?

Spuse ridicându-și capul pentru al privi in ochii, plimbandu-si mainile de pe talie pana pe omoplați.

—Jungkook....
—Nu înțeleg Hyung, de ce nu putem fii asa? Sunt al tău si tu ești a meu...

Yoongi sa aplecat , sărutându-i buzele scurt, încercând sa il consoleze. Pur si simplu ii era frica de ce vor spune fani, de ce va spune părinți sai, ii era frica de absolut tot.

Un ciocănit un usa il face pe blond sa se retragă, așezându-se cuminte lângă Jungkook cere a oftat apăsat.

—Da?
Un domn înalt și-a făcut apariția in tocul uși, îmbrăcat într-un costum negru.

—Masina a sosit domnule, putem pleca la studio.
—Bun...

Jungkook sa ridicat,luându-și basca neagra , înaintând spre usa. A observat cu coada ochiului ca Yoongi nu sa mișcat de pe canapea.

—Hyung, nu vii?
—Amm... Nu știu, daca ne vede cineva?
—.... Serios Hyung, asa o sa fie de acuma? O sa apuc sa stau cu tine doar câteva ore?

Spuse Jungkook pe un ton iritat. Yoongi și-a lăsat capul in jos, simțindu-se extrem de prost.

Jungkook a oftat exasperat frecandu-si ceafa. Sa întors pe călcâie și a plecat din apartament,lăsându-l pe Yoongi singur, sentimentul de vina macinand-ul.