Lithium °YoonKook°

46

—V-ați împăcat? Asta a fost mai rapid de cat ma așteptam.
Se aude vocea lui Taehyung, pe cealalta linie a apelului.

—Da,da. Acum haide naibi sa deschizi usa! Trebuie  sa fac ceva urgent!
—Ce?
—Stii tu!
—Nu?
—Haide  o data TAEHYUNG PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU!
—Daca ma intorc acum, ajung intr-o ora, calmează-te frate. Nu am cum mai repede...

—O ora?!! TREBUIE SA TRIMIT MELODIA PRODUCĂTORULUI IN MAI PUTIN DE 30 DE MINTE !

Isi pierde acesta cumpatul, abea atunci realizand ca Jungkook era de fata.

—HIIII!!! Exclama acesta, ridicandu-se de pe canapea. Hyung-ah , Hyung-ah! Ce melodie hyung-ah?! E scrisa de tine Hyung-ah?! Vreau si eu sa o ascult Hyung-ah!Hyung-ah!

Topaie acesta ca un copil in jurul sau. Blondul simtea cum face o criza de nervi. Iar topaitul agitat si strigătele lui Jungkook nu il ajutau.

—Hyung?

Yoongi merse direct in dormitorul lui Jimin,  bănuind in tot apartamentul.  Trage cearșafurile de pe pat, incepand sa faca noduri in capete.

—Hyung, ce naiba faci?Intreaba amuzat.

—Nu e clar? O sa ies de aici!

—Doar nu o sa crezi ca te las sa te arunci pe geam de la etajul 2.

—Pfoai Jungkook! Nu e treaba ta ce fac eu!

Acum Blondul lega cearceaful de piciorul patului, aruncand restul pe fereastră.  Isi ridica un picior si și-l pune pe geam, si cu mainile sprijinite de pereți.

Fara sa stea pe ganduri, isi ia avant si vrea sa sara. Jungkook isi incolăceste bratul de dupa talia acestuia, tragandul brusc înapoi cazand pe podea.

—Tu chiar ti-ai pierdut mințile?!
Spuse acesta îndurerat din cauza lovituri la spate. Yoongi  se grabeste repede si se ridică,  scuturandu-si hainele de praf.

—Nu înțelegi am timp Jungkook,  lasă-mă in pace.
—Asa faci mereu!iei decizi stupide fara sa te gândești! Cum crezi ca te va tine carpa asta ? Nu vezi cat de slaba e?!

Intreaba apucand cearceaful, rupandul in doua.

—Cearșaf ul nu a avut nimic, tu dsti prea puternic. Bravo! Acum nu mai am cum sa cobor!

Jungkook  ridica o sprînceană aruncand materialul pe pat.

—ce?- defapt las-o balta. Nu te arunca pe geam sinucigașu le, merg sa vad daca pot sa scot broasca.

Spuse inchizand geamul. Se întoarce spre blond făcându i semn sa iasa.

—Pana eu deschid usa, tu spune-mi despre melodie.
Jungkook ia un cutit, si se îndrepta spre usa. Avea de gând sa desurubeze broască  si sa ii traga un picior dravan. Asa sigur de va deschide.

—Nu te las sa pleci pana nu imi spui. Spuse lasand cutitul jos.

—Bine,bine, doar grăbește . Jungkook se apuca din nou de desurubat. Ma rugat Jimin sa compun o melodie..

—îhî...
—Si trebuie sa io trimit producătorului.

—uhum..
—Si..m-ai ai mult?

—E un duet?
—Da.
—Adică o sa cânți si tu?
—Da.
—Si eu vreau. Tu ai scris toata melodia nu? Dă-mi două versuri.

—Nu pot, e gata deja.
—Ba poți. In loc de Jimin cant eu.
—JUNGKOOK!
—Ce?
—Nu avem timp, deja e înregistrată. Trebuie doar sa o trimit!
—Atunci nu deschid ușa.

—Îți bați joc de mine acuma?! Ti-am zis ca nu este timp!

—Atunci promite-mi ca vei scrie o melodie si pentru mine. Spuse ridicandu-se de langa broască.
—JUNGKOOK!

—Promite-mi.
—Fie! Doar deschide usa aia nenorocită!

Jungkook isi ia avânt si lovește usa cu toata puterea , broasca mișcăndu-se de la loc. Blondul isi acopera urechile cu palmele, iar Brunetul mai loveste o data usa, tot blocul cutremurandu-se.

—Mersi.
Spuse scurt, iesind grabit din apartament. Nici nu a asteptat liftul, a luat-o la fuga pe scari in jos. A coborat la parter dar cand sa iasa, Jungkook il trage in partea opusa.

—Masina mea e la subsol.
Yoongi dadu din cap, urmărindul . Nu ar fii acceptat daca nu era in criza de timp.

Jungkook deblocheaza masina si sare la volan. Yoongi intra si el grabit pe scaunul din dreapta, spunandui locația studioului.
Brunetul porneste in viteză,  zambind in sinea lui. Acum stia unde ii era barlogul.

Dupa ce a trecut pe rosu de cateva ori, au ajuns in fata unei cladiri vechi, aproape pustie. Yoongi a sarit din masina alergând pana la usa veche din fier. A deschis o grabit, urcând scarile pana la etajul unu. Blocul sigur era vechi, si parea ca locuia nimeni in el.

Sa oprit in fata unei usi de fier,  butoband ceva cod. Usa sa deschis si a zbughito inauntru. Jungkook  intrase si el, admirand camera. Cateva monitoare gigantice erau pe peretele din fata biroului. Boxe gigantice de-o parte si alta. O canapea si o orga. Un microfon statea într-un colt al biroului alaturi de un controler si o consola Dj.

Blondul aprinde calculatorul, uitand complet de Jungkook.  Trimite un fisier prin email, respirand usurat cand acesta se trimise.

Se lasa pe spatarul sacaunului, relaxandu si toti muschii. Un oftat obosit ii părăsește buzele.

—Asta e studioul tau?

Vocea brunetului il facuse sa tresara. Isi intoarce  capul pentru al privi . Jungkook statea pe canapea  cu coatele pe genunchi jucandu se cu inelul de pe degetul aratator.

—Locul asta nu e deloc sigur. Continua acesta, ridicandu si privirea spre blond.

—Ba e.
—Zici ca suntem undeva in pustietate.
—Vai scuză-mă domnule Idol dar uni oameni prefera linistea.

—Yoongi,  aici nu e liniște. Mai ales seara. E multa golaneală.
—Of! Nu te privește pe tine.
—Jimin a gasit prostia asta de studio? Sau idiotul de Taehyung? Haide, adunăți lucrurile.

Yoongi pufnește într-un ras haotic.

—Jungkook , asta e casa mea de acum.
—Ba nu, casa ta e-
—Termină. Chiar nu am nervi sa ma cert cu tine acum.

—Locul asta nu e sigur,nu înțelegi??
—Mai lasat sa mor timp de 4 zile. 4 zile in care tu te distrai eu am murit si înviat de mai multe ori-