Lithium °YoonKook°

4

Cei 3 muschetari au ajuns acasă. Yoongi sa descălțat si a întrat in camera silențios. Jimin. Park Jimin. Numele asta ii bântuia gândurile. Simțea ca uita ceva important. A întrat in baie, si a dat drumul jetului de apa fierbinte.
Era atat de pierdut in gânduri si nu a observat apa clocitita ce ii abuza mâinile.

— One punch Man! Cum dai asa cu pumnul?!

Întreabă Taehyung, sărind in tocul uși. Prieteni lui Jungkook erau ciudati. Mai ales Taehyung. Yoongi credea ca are doua personalități. Una de copil cu voce calda si jucăușă, iar celalalt un demon din adâncurile iadului.

— Hyung? Întreabă Taehyung, observând aburi si mâinile roșii.

“— Ești inutil!
Spuse Jackson împingând ul pe Yoongi in pereți sobei de teracota care puteau topi și fierul . “

— Mâinile tale, esti OK?
— Mhm...

Yoongi oprește robinetul si iese din baie. Se arunca pe canapeaua din sufragerie înghițind in sec dar toată starea ii dispare când aude o voce de fata. Jungkook statea lângă frigider vorbind cu o fata cu un cap mai mic decât el. Avea parul portocaliu si breton ce sa ii definea trăsăturile finuțe.

— Ah, Yoongi Hyung, ea e Lisa.

Fata zâmbește adorabil, yoongi răspunzând ui din politețe.

— deci mergem????
— Mai întrebi?? Normal!
— Bun. Ii sun atunci sa ii adun .

Fata se îndepărtează vorbind la telefon, Jungkook așezându-se lângă Yoongi.

— Mergem într-un spital abandonat sa jucam ouija . Spuse lovindu-l încet pe coapsa. Yoongi treserind involuntar.

— Scuze? Nu am vrut sa te lovesc asa tare.
—Mhmm....
— Vii nu? Te rog.
— Sunt prostii Koo. Nu exista fantome.
— Dar Hyunggggg, te rog! Știu ca ti se pare prostesc dar spiritele exista!te rog haide. Nu ma lasa singur. Poate ma poseda un demon sau mai rău! POATE MA VIOLEAZĂ!

Yoongi izbucnește într-un ras la fata serioasa a brunetul-ui. Jungkook era serios si speriat dar Yoongi nu putea decât sa rada. Jungkook chiar era naiv.

— Bun. Jin Hyung, Jisoo, Namjoon și Jimin vin. Ceilalți sunt niște papa lapte.
— Grozav! Haide Hyung
Exclama brunetul, tragandu-l pe cel mai mare in ani după el.

Afara era deja întuneric. Jungkook tocmai ce parcase masina in fata unei clădiri scufundate in întuneric. Cei 4 coboară din mașină, privind împrejur.
Nu era nimeni si nicio urma de lumina.

— Ya Hyung! Stai lângă mine, e întuneric și te poți pierde ușor.

Yoongi doar a dat din cap aprobator, apropiindu-se de Jungkook. Crengile si frunzele foșneau sub pasi lor, suieratul vântului dând o atmosfera înfricoșătoare.
Asta sigur a fost spital de nebuni. Gândi Yoongi analizând gratiile de la geam, cămășile de forță pătate de sânge și pereți zgariati.

Jungkook împinge usa din lemn putrezit, scoțând un scârțâit macabru.
Holul era slab luminat de razele luni, puteai sa definești forma unor tăvi cu medicamente și tot felul de seringi si instrumente.

Un șobolan trece dintr-un salon in altul, făcând-o pe Lisa sa scoată un mic țipăt agatandu-se de Taehyung.
Jungkook se avanta in căldire, fără nicio urma de reținere sau frica.
Pe de alta pate Yoongi era atent la tot ce misca. Daca un nebun își face apariția de nicăieri si ii ataca?

Un salon anume ii atrage atenția, intrănd in el. Un scaun de lemn era in mijlocul încăperi, având pe margini curele.
"E un fel de camera a pedepsei? Unde curenta nebuni?"
Se întreba pe sine, cercetând încăperea. Era sânge pe scaun si in jurul sau, ce a ce ii provoca greață.

Grăbește pasul, spre o încăpere cu draperii trase prin mijlocul camerei și paturi de fier ruginite. Un miros îngrozitor ii învăluie nările. Isi duce mana la nas, si privește in spate.
Atunci realizează ca sa rupt de grup si este singur in acea camera de urgente.

Simte cum ceva il priveste, sângele inghetand ui in vene. Se întoarce cu încetinitorul, luându-și telefonul in mana. Nu avea semnal. Perfect.

Aprinde blițul, simțind ceva lipicis sub piciorul drept. Un șobolan mort, aflat in putrefacție .
Stomacul i se întoarce pe dos. Sa dat in spate privind in jur dezgustat.
A văzut cu coada ochiului o umbra in capătul opus a  încăperi, panica cuprinzând ul.

"Fantomele nu exista, ce mama dracului, Yoongi revino-ți"
Pas cu pas se dădea in spate încet, cu grija. Inima ii bătea nebunește, toate simțurile fiindui activate.

O adiere de vânt ridica cearceafurile. Yoongi vazand o pereche de cizme de cauciuc murdare. Atât ia trebuit.
A luat-o la fuga, nici el nu știa unde, vroia doar sa iasă din acea clădire blestemata. Inima ii bătea nebunește, simțind ca mai are puțin si ii sare din piept. Frica ii zapacea gândurile, nu mai vedea nimic.

In fuga lui haotica, sa lovit de un stand, prăbușindu-se la pământ.
Sticlele de medicament si seringile sau izbit de podea, dar nu ii pasa. Conțină sa fuga, fiind clar convins ca  ceva il urmarea.

A ajuns într-o camera plina cu graffiti, draci desenați, sticle de bautura sparte si simboluri satanice. Lumânări arse si sânge uscat.

— Jungkook si ideile lui stupide ! De ce naiba am venit cu ei?! Nu eram bine mersi dormind acum!

Se întoarce nervos si dezgustat. "Ma duc acasa"
Nu ii mai pasa nici de drumul lung care îl va parcurge pe jos, nici de amețeală ce o avea, de nimic.

— Yoongi Hyung! Unde dracu a dispărut?! Erați in spatele nostru!
— Scuze bro, dar e destul de mare sa își poarte de grija. Calmează-te.

O bubuitura, urmata de niște pasi apăsați le atrage atenția.

— Prostia naibi!
Micul Yoongi isi face apariția, dăramand tot in cale. Era nervos si se vedea de la o posta.

— Hyung! Unde ai dispărut?! Te am cautat peste tot!
— Din câte ai observat Koo, nu ai cautat bine.
Spuse fără nicio emoție, trecând pe lângă ei.

— Nu imi zii ca te-ai supărat pe mine. Spuse Jungkook urmărindu-l cu privirea. Hyung!

Dar Yoongi il ignora complet, continuând si drumul. Jungkook se ia după el, conținând sa il strige.

O măsuță metalica pe roti iese dintr-un salon si se izbește de peretele holului, in fata celor doi.

Yoongi incremeneste pe loc, neputând sa se mai miște.

— K-Koo, Ai văzut ce am văzut și eu?
Se bâlbâie acesta, încercând sa para calm.

Corpul i de relaxează instant când ii simte prezenta brunetul-ui in spate.

— Curentul. Sa format curent din cauza geamurilor sparte.

— Mhm... La asta ma gândeam si eu.

Jungkook își da ochii peste cap, știind ca Yoongi minte. Isi aseaza mana pe umeri celui mai mic in înălțime, si il întoarce.

— Haide, ceilalți sau adunat dej-
— Jungkook, e  ceva aici. Spuse stins.
Brunetul își muta privirea pe Yoongi, gândindu-se la cum sa il calmeze.

— Da pla, doar noi suntem aici. Nu iti mai face filme.
— Dar Gguk! Am văzut ceva!
Se smiorcaie acesta, ducându-l pe brunet cu gândul la pisicuțe.

— Probabil lipsa de somn iti provoacă halucinații.
— De ce nu ma crezi?!