Crazy for You

Chapter 11

Kendall's pov

Stau acum, in pat, asteptand sa treaca timpul mai repede. As face orice pentru ca timpul sa zboare. Privitul pe pereti nu ma ajuta cu nimic. Tot ceea ce face timpul sa treaca sunt amintirile mele cu Elizabeth. Dar nu vroiam sa ma gandesc la ea, pentru ca ma intristam. Ea trebuie sa tanverseze intregul ocean si se poate intampla orice. Ugh...aceste ganduri mereu ma fac sa ma ingrijorez. 

-Kendall, am ajuns! i-am auzit tipatul puternic al lui Carlos, rasunand in toata casa. 

Am iesit repede din camera si am fugit in capatul scarilor. 

-Ken...spune Carlos intrerupandu-si fraza cand m-a vazut alunecand pe balustrada scarilor.

-Spune ce doresti, Carlos, ii spun, mergand catre el.

-Pai mai sti cand m-ai chemat pe mine si pe Alexa? intreaba Carlos asezandu-se pe canapea. 

-Da, dar Alexei i-am zis sa le ia si pe Perrie si Kara. Dar vad ca a uitat, spun ducandu-ma sa inchid usa principala. 

Trantesc puternic usa si plec. Imediat dupa plecarea mea usa se redeschide si le vad pe cele trei fete furioase. 

-Kendall! spune Alexa apasat. 

-Erm...da, Alexa...spun pe un ton de copil nevinovat. 

-Te. Urasc! continua ea raspicat. 

-Aww, Alexa. Si eu te iubesc! ii raspund zambind si dandu-ma in spate cativa pasi. 

Am ajuns la jumatatea sufrageriei, apoi m-am intors cu fata catre canapea si am luat-o la fuga pana in spatele ei, unde m-am ascuns de Alexa cea furioasa. 

-De ce ai trantit usa, Kendall? intreaba ea, venind catre mine. 

In sufragerie, liniste deplina. Se aud doar tucurile pantofilor Alexei. Se indrepta catre canapea destul de incet, dar cu un mers apasat. Eu imi ridicam din cand in cand privirea pentru a vedea unde e. Nu o mai vad in fata canapelei. Poate a renuntat. Ma hotarasc sa ies din ascunzatoarea mea pentru a vedea unde e. Eu, fiind o paluga de doi metrii nu am observat-o pe Alexa stand in spatele meu. Simteam doar catreva respiratii calde in spate. M-am intors sa vad de unde vin acele rasuflari, si am vazut-o pe Alexa stand cu mainile in san, serioasa, uitandu-se la mine. Zambesc in coltul gurii si ridic din umeri. Pe fata Alexei vad cum se formeaza un zambet. Mana ei dreapta de directioneaza catre parul meu, apoi in urmatoarea secunda simt cum imi ciufuleste parul. 

-Kendall, te credeam nebun, dar nici chiar asa! spune ea plecand catre canapea. 

Am iesit incet din spatele canapelei, ducandu-ma sa le imbratisez pe Perrie si Kara. Le iau in brate, apoi imi pun ambele maini pe dupa gaturile dor si mergem sincronizati catre canapea, unde ne trantim, tot la fel de sincronizati. 

-Kend, te vei duce dupa Liz, nu? intreaba Kara privindu-ma. 

-Pai...cred ca...vreau sa spun, fiind intrerupt de catre soneria enervanta a telefonului lui Carlos. 

Si din nou, s-a facut liniste deplina in casa. Se aude doar vocea lui Carlos care vorbeste la telefon cu nu stiu cine. 

***

Dupa 30 de minute de palavragit Carlos termina discutia la telefon. Se uita catre mine usor trist, iar apoi da sa spuna ceva. 

-Spune ce ai de spus, Carlos! tip la el. 

-Kendall, nu vei mai putea pleca in Londra, ma dezamageste el. 

-Cum adica? intreb eu ridicandu-ma in picioare in fata lui. Cine ti-a spus? continui, usor agitat. 

-Managerul nostru ne-a anuntat pe toti ca trebuie sa inceapa un nou turneu peste cateva zile. Mai precis trei zile, spune Carlos privindu-ma. Imi pare rau, Kend, continua ridicandu-se de pe canapea si luandu-ma in brate, mai apoi. 

Alexa si celelalte doua fete ne priveau. Eu nu ma puteam misca. Eram paraizat de vestea primita. Aveam trei bilete catre Londra. Mai intai Liz si Nick ma parasesc fara sa ma anunte, iar acum raman si fara zborul de maine dimineata din cauza turneului. 

-Am o viata de rahat! spun cu lacrimi in ochi. 

-Gata, Kend. Vestea buna este ca vom avea concert si in Londra! imi spune Carlos incurajandu-ma.