Crazy for You

Chapter 8

Kendall's POV

Trebuie sa fiu curajos. Curajos Kendall, curajos. Imi spuneam eu in timp ce intram usor in apartament. Ma dezgusta acel loc stramt, culoarea peretilor era anosta. Nici un pic de culoare. Era urat. Trebuia sa o scot cat mai repede pe Elizabeth de acolo.

-Ce ai de gand sa faci? Du-te la el! ii aud vocea Karei incet.

Cineva se indreapta incet catre usa balconului. Kara sau Elizabeth? I-am vazut parul. Acele fire negre ca abanosul ii cadeau usor pe fata ei firava. 

-Elizabeth! tip eu alergand catre ea. 

Nu a reactionat! Mereu reactiona. De ce nu a reactionat?

Am luat-o in brate si am strans-o cat de tare am putut.

-Imi cer scuze. Iarta-ma. Nu a fost vina mea! Lucy a fost de vina. Imi pare rau. Scuze. Eu pe tine te iubesc. Nu pe ea. am indrugat eu ca o moara stricata in timp ce ea se uita la mine ca la masini straine.

-Kendall! Am inteles. Nu ai fost tu de vina. Te iert. 

-Scuze, scuze, scuze....continui eu neconsientizand ceea ce a spus mai devreme Liz. Ce ai spus? Ma ieti?

-Da tantalaule. 

Atunci a reactionat. Mi-a zambit. 

-Aww. se auzira niste sunete din usa. Baietii astiia nu aveau ce face.

-Baieti...incetati. Parca nu ati mai vazut un cuplu. le spune Liz.

-Oh...am vazut sute de cupluri, dar pe Kendall nu l-am mai vazut fericit alaturi de cineva. 

-Logan! Asta era intre noi. 

-Bine, domnule cuceritor. Să nu mai aduc aminte de bebel ziua aia în care ai stat şi ai plâns încontinuu că nu o să ai nici o data o iubită. continuă Logan râzând.

-Aşa ai făcut? Asta când a fost? mă întreabă Elizabeth curioasă.

-Nu contează când. Acum contează că sunt fericit alături de tine. îi spun luand-o în brate.

-Dacă zici tu...

Ce curioasă mai e fata asta. Şi Logan aşa bagacios. Şi începe să devină enervant cu toate amintirile lui. Mi-as dori să aibă o memorie de peste. Adică de trei secunde. Nu de elefant. Aia ţin minte multe lucruri.

-Deci...plecăm de aici? întreb fără să aştept un răspuns. Ştiam că vă fi că răspuns un "da".

Mă îndrept hotărât către uşa când mă opreşte Liz:

-Eu nu plec. Atâta timp cât nu sunt sigură că Lucy te va lasa în pace, nu plec de aici. Nu vreau să mai sufăr şi să ne certam.

-Lucy...

Numele asta mă enerva la culme. Nu o să o mai las să ne strice relaţia şi buna dispoziţie.

-Promit eu că nu o să ne mai stră în cale. Promit! Deci hai să plecăm. spun eu luand-o de mâna şi tragand-o după mine până la ieşirea din hotel.

Am fost urmaţi de către ceilalţi băieţi şi Kara.

Noaptea asta nu voi permite să o mai strice cineva. Nici Lucy nu cred că o va mai strica.

Elizabeth's POV

Imaginea cu Kendall şi Lucy îmi tot apărea în minte. Nu mi-o puteam scoate din cap.

Kendall a oprit masina în fata porţilor imense şi am coborât. Mi-a fost dor de casa asta. Era aşa frumos aici. Iar noi aşa fericiţi.

Carlos şi Alexa ne aşteptau şi ei îngrijoraţi. Presupun că si-au făcut deja planurile de nuntă.

-Hey Carlos, Alexa. le spun eu intrând pe uşa.

-Ceilalţi unde sunt? întreabă Alexa cautandu-l cu privirea pe Kendall.

-Au rămas puţin în urmă, dar vor ajunge şi ei. De ce?

-Vrem să îl întrebam ceva pe Kendall. răspunde Carlos.

-Legat de nuntă?

-Da. Vrem să ştim dacă putem organiza aici petrecerea de după cununie. E un loc destul de mare şi cred că nu mai are rost să cheltuim bani pe local, nu?

Atunci intră şi Kendall pe uşa de la intrare şi aude ceea ce mi-a zis Alexa.

-Sigur că da. Nu vă opreşte nimeni din a organiza nunta aici. Dacă vreţi noi vă putem lasă singuri în toată casa dacă vreţi.

-Nu e nevoie. Oricum vroiam să vă mai întrebam dacă vreţi să fiţi naşii noştri.

-Vrei Kendall? întreb eu entuziasmată.

-Aşteaptă puţin, Liz. Mă suna cineva.

Kendall scoate telefonul şi vede numărul de telefon al tatălui lui Elizabeth.

-Domnul Edwards?

-Da.

-De ce aţi sunat?

-Vroiam să ştiu dacă fata mea e bine.

-E perfect.

-Ce bine! Apropos, îmi pare rău, dar nu putem ajunge la voi. A apărut o problema cu soţia mea. Acum suntem la spital. Şi te rog nu îi spune fiicei mele despre mama ei.

-În regulă. Nu îi voi spune. Dar ce a păţit?

-O muscatura...de sarpe.

-Oh Doamne. Ce nasol. Ce sarpe era?

-O cobra. Au început să fie agresive din cauza căldurii.

-Chiar îmi pare foarte rău. Sper să nu fie ceva grav. Eu acum trebuie să plec! Însănătoşire grabnică.

-Mulţumim. Sarut-o pe Liz din partea mea.

-Aşa voi face.

--------------------------------------------------------

Ştiu că e puţin, dar sunt pe telefon şi nu prea pot vedea cât am scris.