Portalul Mintii || Vol. I: Opera Nazistilor

Capitolul XIV

Ii inchidem ochii. Ne simtim cu toti foarte tristi, nu stim de ce...Pierre lacrimeaza.

-M-a emotionat foarte tare sfarsitul acestui om...am mai vazut oameni omorati, dar acesta chiar m-a impresionat.

Arno ii ia manuscrisul. 

-Exact cum banuiam. Pacific. Sunteti gata sa plecam?

-Dar cum? intreaba Pierre.

-Himmler ne pregatise un submarin ca sa ajungem acolo. Submarinul ne asteapta in Brest. Vom lua un avion (rezervat special noua de catre Himmler) si vom merge acolo. Calatoria cu subamrinul va dura vreo saptamana, dar nu e problema...apoi vom ajunge in locatia indicata de manuscris.

-Dar nu isi vor da seama ca Himmler e mort? spun eu ingrijoarata.

-Nu e o problema. Asasinatul a fost planuit cu grija. De astazi, Himmler ar fi avut 3 saptamani de concediu. Daca ar fi fost in viata, acum ar fi fost la vila lui din muntii Bavariei.

-Excelent. Sa plecam! spune Pierre. Dar cum imi voi si eu oamenii? 

-Vom spune ca sunt asistenti de-ai nostri. Nu va fi o problema. Sa isi ia si mitralierele...

Mai intai, am curatat rapid sangele de pe usa. Apoi, cadavrul lui Himmler l-am ascuns intr-un dulap pe care l-am incuiat. Cu al lui Hans am procedat la fel. Acum nu mai ramasese nicio urma a conflicutlui de mai devreme.

Chemam rapid o masina a SS. Ne duce la aeroport. Acolo, un avion militar ne asteapta. Noi aveam bagajele pregatite, decat le luasem in drum spre aeroport. Ne-am suit intr-un avion militar, destul de mic (nu am cunostinte in domeniul aviatic, si nu va pot spune ce avion era). Am ajuns destul de repede la Brest. Cand am ajuns in localitate, soarele rasarea. Am aterizat pe o pista improvizata. Nu am asteptat prea mult, si am plecat spre port. Echipajul ne-a intampinat bucuros. Nu mai descriu echipajul, submarinul si toate celelate. Eram asa de surprinsa si obosita de cele intamplate, incat nici nu mai tin minte cum am intrat in submarin.

~Calatoria nu o mai povestim aici. A fost destul de plicticoasa. A durat fix o saptamana si 3 zile~

Cand am ajuns acolo, capitanul ne-a anuntat:

-Am ajuns in locul dorit de dumneavoastra. Exact cum credeati, exista niste bolti imense aici, pe fundul oceanului. Daca doriti, va pregatesc costumele de scafandru....?

-Da, multumim, spune Arno.

Ne pregatim. Iesim pe trapa submarinului, apoi ne indreptam spre cupole. Fiecare avea cate o statie radio la el. De Bordeaux ne spune prin statie:

-Intru eu primul, apoi voi, bine?

Si se duce primul. Deschide o usa metalica foarte frumos decorata, insa se vedea ca nu mai fusese folosita de multa vreme. Dintr-o data, se vede o stralucire imensa, si vedem inauntru...