angel

1

-- Seokie! Putem merge în parc?întrebă Taehyung,agitându-și cu putere brațele. Seokjin a zâmbit:
-- Desigur,micuțule. Așteaptă aici.
Bărbatul nu îl mai scosese pe Taehyung în parc de aproape două săptămâni. Era neglijent, știa asta,dar îi era greu să se ocupe de toate. Începuse în sfârșit să aibă succes cu restaurantul său,având mereu foarte mulți clienți,ceea ce îl suprasolicita. Și hiperactivitatea lui Taehyung nu îi era de folos. Băiatul avea mult prea multă energie.
Seokjin avea nevoie de ajutor. Știa asta. Era destul de evident,de fapt. Dar cui i-ar putea cere ajutorul? Yoongi era ocupat cu Jimin,nu se putea îngriji și de Taehyung,Hoseok era mereu pe drum,odată îl vedeai în Coreea,iar după două zile în America. Știa că micuțul nu ar rezista cu el. Prietenii săi nu erau cei mai mari fani ai acestui head space,ceea ce îl irita câteodată,dar nu asta era ideea.
Oftând,se echipă cu tot ce îi trebuia pentru a-l ține ocupat pe Taehyung și ieși din cameră. Blondul țopăi la el și îi prinse mâna:
-- Joonie nu vine? întrebă băiatul și își înclină capul,încruntându-se.
-- Joonie are treabă, Taehyungie. Promit că o să ieșim si cu el,okay? îi răspunse șatenul cu un zâmbet. Știa că Taehyung este atașat și de Namjoon,însă momentan iubitul său era ocupat,așa încât nu îi putea însoți.
Taehyung aprobă frenetic din cap și zâmbi,fericit că va putea ieși,în sfârșit,din casă.
Deși băiatul nu prea ieșea din casă când era în little space,asta era o excepție. Prejudecățile erau des întâlnite în zilele noastre,așa că Seokjin prefera să nu îl lase să iasă prea mult din casă.
Vremea de afară era frumoasă. Fiind mijlocul lui mai,Taehyung se putea bucura pe deplin de acea căldură,fugind de colo până colo.
Stând pe bancă și urmărindu-l atent, șatenului îi veni o idee.
-- Jungkook!exclamă brusc,bătând entuziasmat din palme.
Jungkook era verișorul mai mic al lui Seokjin. Bărbatul vorbea mai mereu cu el,îi cerea sfaturi și îi confesa problemele sale,căci Jungkook era incredibil de înțelept.
Desigur, Seokjin nu știa dacă Jungkook va accepta sau îi va plăcea acea propunere,dar trebuia măcar să încerce. Era singura sa opțiune bună.
Își scoase telefonul grăbit,apelându-l pe brunet:
-- Da,hyung?a răspuns băiatul,după câteva tonuri.
-- Jungkook. Trebuie să vorbim,e foarte important. Poți veni în parcul din centru?întrebă cel mai mare,începând să-și agite piciorul,un tic dobândit la stres.
-- Sigur,ajung în 10 minute. brunetul părea cam nedumerit,speriat însă,și Seokjin știa că se gândea la cele mai ciudate chestii acum. Era în natura sa.
Totuși, zâmbi satisfăcut. Bărbatul nu voia să scape de Taehyung,îl iubea ca pe copilul lui,dar chiar avea nevoie de puțin timp liber,pentru a se organiza,căci viața sa era atât de dezordonată încât nici nu știa când a fost ieri și când va fi mâine.
Șatenul îl văzu pe Jungkook intrând în parc,câteva minute mai târziu,și se ridică rapid:
-- Hyung,ce e așa important? M-ai speriat. a bolborosit brunetul imediat ce a ajuns lângă Seokjin. Șatenul a vrut să vorbească,întrerupt totuși de Taehyung,care se apropie curios de ei, ascunzându-se pe jumătate în spatele său:
-- Cine e el?întrebă Taehyung în șoaptă,încruntându-se.
-- El e un prieten de-al meu,Taehyungie. Du-te și joacă-te puțin,apoi faceți cunoștință,da?îl îndemnă bărbatul,zâmbindu-i liniștitor.
Taehyung aprobă timid din cap și plecă.
Jungkook îl privi întrebător pe vărul său:
-- El e Taehyung. Este un little. spuse Seokjin și brunetul dădu din cap.
-- Știi ce înseamnă little space?îl întrebă șatenul.
-- Normal că știu. Ce legătură are asta cu mine?
-- Păi,cum ai observat și tu,am început să am succes cu restaurantul,ceea ce îmi ia foarte mult timp. Programul meu este dat peste cap și nu am timp să am grijă de el. Am nevoie să o faci tu. Te rog?
Brunetul îl urmări pe little,care mângâia un cățel și râdea. Era drăguț.
-- Hyung,nu prea știu ce să zic. Adică,nu am habar cum să îngrijesc un little. mormăi tânărul pe un ton neîncrezător. Șatenul își scutură mâna:
-- O să te învăț tot ce trebuie. l-a asigurat,iar speranța din ochii celui mai mare l-a înmuiat complet. A aprobat slab,primind un chițăit bucuros de la acesta:
-- Mulțumesc,mulțumesc,mulțumesc!țipă Seokjin. Își întoarse capul spre Taehyung,strigându-i numele cu entuziasm:
-- Taehyungie,el este Jungkook. spuse Seokjin,odată ce băiatul a ajuns în fața lui. Va avea grijă de tine în următoarele săptămâni,bine?a continuat,zâmbind larg.
Taehyung se juca cu propriile-i degete,temându-se să-și ridice privirea de jos. A aprobat.
Jungkook îi ridică capul și îi zâmbi:
-- Bună,  micuțule. Eu sunt Jungkook. Tu cum te numești?îl întrebă.
-- Taehyung. șopti timid.
Și doar cu o șoaptă,inima lui Jungkook era la picioarele micuțului. Nu văzuse niciodată ceva atât de adorabil.
Zâmbi larg,primind un chicot de la little.
-- Iepuraș!chițăi Taehyung,râzând.
Jungkook înțelesese la ce se referă băiatul și zâmbi slab. Taehyung nu era,oricum,primul care să îl compare cu un iepure. Până si părinții lui o făceau.
-- A-acum ne jucăm?a murmurat blondul,privindu-l curios.
Jungkook nu putu rezista drăgălășeniei băiatului,așa că a aprobat din cap și l-a urmat spre oriunde urma să meargă,ignorând sunetele extaziate pe care le scotea vărul său. Oricum,Seokjin a fost mereu cel mai dus cu pluta membru al familiei.