angel

capitol bonus.

-- Nu știu Kook,dar nu suport să-l pedepsesc. spuse Yoongi și mai bău o gură din cafeaua sa amară

Jungkook oftă:

-- Atunci nu-l pedepsi. spuse simplu

-- Aș vrea,dar e al naibii de obraznic în ultimul timp,iar dacă Jimin nu își primește pedeapsa,continuă să facă prostii crezând că nu greșește.

Brunetul ridică din umeri. El nu știa cum ar trebui să fie un little pedepsit,deoarece Taehyung niciodată nu se comportase urât,adică niciodată nu primise vreo pedeapsă

-- Ar trebui să-l pedepsești emoțional. Când face ceva greșit,nu îi mai vorbești. îl sfătui Seokjin,căscând încet

-- Cred că ar fii cea mai potrivită pedeapsă. constată cel cu păr verde,oftând încet

-- Hyung,gata cu tristețea. Hai în parc!spuse entuziasmat brunetul,iar ceilalți chicotiră

-- Taehyung chiar și-a pus amprenta asupra ta, Kook. Namjoon râse,ridicându-se de pe scaunul inconfortabil

Brunetul chicoti și aprobă:

-- Recunosc. spuse amuzat și se ridică la rândul său,urcând în camera unde cei doi little se jucau.

Înaintă încet, căscând,însă se alarmă când auzi un plânset, luând-o la fugă. Intră speriat în cameră:

-- Tae,baby, ești bine?întrebă instant,însă se pălmui mintal când îl văzu pe Jimin plângând în brațele celui blond

-- Kookie...cel mic se uită rugător la îngrijitorul său,mângâind încet părul rozaliului

Brunetul se uită întrebător și se așeză rapid lângă cei doi:

-- Jiminie. îl strigă încet

Băiatul își ridică privirea spre cel mare, suspinând:

-- De ce plângi,puștiule?îl întrebă încet,iar Jimin negă.

-- J-Jiminie nu a v-vrut să-l supere pe d-daddy!suspină băiatul.

Atunci brunetul realiză. Probabil little-ul le ascultase discuția.

-- Daddy nu e supărat pe tine,Jiminie. Daddy te iubește foarte mult. îl liniști.
Fugi la Yoonie,amice! îi zâmbi Jungkook.

Cel mic se ridică imediat,luând-o la fugă spre îngrijitorul său,iar brunetul își lăsă privirea pe Taehyung:

-- Ești bine baby? îl întrebă, văzându-i expresia speriată(?)

-- Kookie îl mai iubește pe Taehyungie?întrebă încet,uitându-se la brunet.

Întradevăr, trecuseră aproape doi ani de când cei doi aveau o relație,însă asta îl făcea pe brunet să-l iubească și mai mult pe little.

-- Puiul meu,normal că da. Kookie mereu mereu o să-l iubească pe Taehyungie mai mult decât orice. îi zâmbi.

Nu înțelegea de ce blondul întreba o chestie atât de evidentă.

-- Baby, ești bine? Cine te-a supărat?îl întrebă și blondul suspină.

-- P-păi J-Jiminie și Y-Yoonie sunt împreună de câțiva ani ș-și Y-Yoonie nu îl mai i-iubește pe J-Jiminie. K-Kookie o s-să se plictisească d-de Taehyungie?

Brunetul oftă:

-- Baby,Yoonie îl iubește pe Jiminie.
Și Kookie nu o să se plictisească vreodată de Taehyungie,okay? Te iubesc enorm și nu îmi pot vedea viața fără tine.

Cel mic suspină și se uită la Jungkook:

-- P-promiți?

Brunetul se așeză lângă little și îl trase deasupra sa,îmbrățișându-l strâns:

-- Da baby,promit.

Cel mic își îngropă fața în pieptul brunetului, închizându-și ochii.

Jungkook zâmbi și îi sărută fruntea,lăsându-l să se liniștească.

Nu,nu ar putea vreodată să stea departe de cel mic. Era dependent de little-ul său,îl iubea extrem de mult și chiar nu-și putea vedea viața fără el.

-- Îngeraș,vrei să mergem în parc cu ceilalți? îl întrebă după câteva minute.

Little-ul își ridică privirea,negând încet:

-- Putem merge acasă,te rog?

Bărbatul zâmbi:

-- Orice vrei tu,baby.

Se ridicară împreună,ieșind din cameră și coborând la parter.

-- Jin hyung,noi mergem acasă. îl anunță pe șaten.

Acesta se apropie de Taehyung,îmbrățișându-l călduros:

-- Mai treceți pe la mine,chiar îmi lipsiți. cel mare spuse și Taehyung chicoti,aprobând. Se despărțiră,iar cei doi ieșiră din apartament,mai apoi din bloc.

***

Brunetul coborî din mașină,deschizând ușa banchetei din spate:

-- Baby,am aj–

Însă cel mic nu îl lăsă să termine, trăgându-l peste el. Jungkook își mări ochii subtil,uitându-se îngrijorat la little:

-- Hai să stăm așa,te rog. cel mic vorbi.

Zâmbi și aprobă. Întradevăr,nu era cel mai normal lucru să te înghesui pe o banchetă a mașinii, însă Jungkook ar face  orice ar vrea cel mic.

Îl lăsă pe blond să se așeze confortabil,sprijinindu-și capul de geamul mașinii. Stătea incomod,da, însă Taehyung era bine.

Și nu știu câte secunde,minute sau ore trecură, însă știu că blondul adormise.

Îi mângâie părul,inspirând adânc.
Era recunoscător. Era fericit și era îndrăgostit. Și asta datorită micului blond din brațele sale.
Îl iubea pe Taehyung. Și îl iubea oricum ar fi. Știa că fără el,ca little,nu ar fi la fel. Nu voia să-l schimbe în vreun fel,pentru că din privința lui,Taehyung era definiția cuvântului perfect.
De multe ori cei little fac multe ore de terapie pentru a scăpa de acest head space. Îl întrebase pe cel mic dacă vrea,iar el aprobase, însă doar pentru a îl face fericit pe brunet. Fusese ziua în care Jungkook îi explicase cât de bine putu că îl iubește și îl little,și în big space.

Și da,Taehyung nu voia nicio oră de terapie,iar asta îl bucura pe cel mare. Pentru că nu și-ar imagina viața fără Taehyung,little-ul care îi ajunsese la inimă în doar câteva ore prin drăgălășenia și inocența sa.
Devenise,cu trecerea anilor,ceea ce Jungkook poate numi viață. Pentru că cel mic era viața lui,iubirea lui,totul lui și little-ul lui. Și mereu va rămâne așa,oricâți ani ar trece. Era sigur pe acest lucru. Era sigur că niciodată nu va pierde nici măcar puțin din iubirea pe care i-o poartă băiatului.

Nimeni nu știa dacă se înșală, însă continuau să îl sprijine. De ce? Pentru că toată lumea putea observa cât de îndrăgostit este Jeon Jungkook.

Era de bine. Își găsise,într-un final,sufletul pereche. Bine, îl găsise acum doi ani, însă rar avea momente ca acestea, în care realiza cât de norocos este.

Însă,până la urmă,Jungkook rămâne Jungkook. Rămâne acel brunet care îl protejează pe Taehyung de orice fel de pericol,care îi arată little-ului cât de mult îl iubește,care se preocupă de el mai mult decât de orice.

Da,Jeon Jungkook rămâne Jeon Jungkook.

Doamne,ce dor mi-a fost să scriu la cartea asta
Sincer,îmi vine să plâng
Cred că de această carte sunt cea mai atașată
Deci probabil vor mai veni capitole bonus